joi, 9 iulie 2009

Puterea cuvintelor*

Din copilarie mi-a placut sa scriu. Asta nu inseamna ca am si talent, dar pur si simplu prefer de o mie de ori sa comunic ceva prin scris decat prin viu grai. Probabil de aceea am fost intrebata de multe ori de ce eu nu prea vorbesc ...
Pai nu vorbesc pentru ca imi place mai mult sa observ, sa analizez si sa trag invataminte.
Evident, la capitolul "vorba" excludem barfulitele cu fetele, care sunt cu totul altceva :).

Am mai fost intrebata cum eu, asa tacuta si emotiva din fire, pot fi avocat pledant (ma rog, la vremea respectiva pentru ca acum prefer confortul dat de consultanta oferita din birou), pentru simplul motiv ca in fata instantei trebuie sa vorbesti! Ei bine, in mod paradoxal, imi place sa vorbesc in instanta pentru ca imi place sa imi sustin cauza si sa lupt pentru clientul meu si pentru ideile mele (imi amintesc cu mare drag de ingineriile juridice puse la cale). Iar gustul victoriei este de neegalat! In plus, pe langa pledoarie am depus intotdeauna concluzii scrise :), stufoase si bine argumentate, pentru ca verba volant, scripta manent.
Cat despre emotii nu stiu cum fac, dar in acele momente le las deoparte.
Daca in copilarie scriam povesti pentru cei ca mine = de-o schioapa (si cu ilustratii personale!), in adolescenta am trecut la poezii. Dupa facultate am scris articole pe teme de drept ce erau postate pe un site de profil.
Acum, fiind in trend, mi-am “tras” blog in co-productie, ca sa am unde sa imi postez “creatiile”/aberatiile …
Intre timp, ma straduiesc sa scriu si cartea mult visata. Nu va entuziasmati, ca dureaza, iar inspiratia este atat de capricioasa …
Cand scriu incerc sa transmit un mesaj sau sa impartasesc cu cei apropriati [= cititorii mei :) ] anumite sentimente.
Deunazi am tinut mortis sa relatez bucuria ce ne inconjoara de cand am aflat ca prietena mea, stim noi care :), va avea un bebe, il stiti, l-am botezat Maslinuta.
Acele cateva randuri au avut insa puterea de a pacali simturile unora dintre cititorii mei, i-au ametit si i-au contrariat si m-au banuit ca eu as fi fericita mamica : )))!
Personal m-a distrat situatia creata, dar m-a si bucurat pentru ca am putut starni astfel de ganduri frumoase, pentru ca pana la urma sa ai un copil este o bucurie chiar si daca este doar o ipoteza :) .
De asta ma gandeam cat de puternice sunt cuvintele si mesajul transmis prin intermediul lor.
Si asta ma incurajeaza sa scriu si sa scriu si sa mai scriu ...
Multumesc!

* Disclaimer “Exercitiu de imaginatie”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu