Ti se intampla uneori sa ai nervi… pur si simplu. Poate pentru ca ai avut o zi proasta, poate pentru ca te-ai trezit cu “dumnealui” in sus inca de la 6.30 dimineata, poate pentru ca prima cafea pe care ai baut-o a fost cam apa chioara... sau pur si simplu pentru ca in anumite momente emisferele tale cerebrale dau eroare (sau, dupa cum spune un coleg de-al meu, dau “gherle”).
Nu e un capat de lume... ni se intampla tuturor. Problemele apar insa de la felul in care te manifesti intr-o astfel de imprejurare. Unii devin morocanosi si se retrag in carapacea lor. Dar cei mai multi (cred!) prefera sa ii faca si pe ceilalti partasi la nemultumirile lor. Pana la urma nu se spune ca e mai bine sa te descarci decat sa tii in tine si sa acumulezi tot felul de frustrari si animozitati? Si asa incepi sa tipi, sa urli, sa arunci cuvinte grele, sa iei in bataia focului primul obiect sau, mai grav, prima persoana care iti iese in cale. Peretele e de vina ca sta in drumul tau... ai putea sa il inveti minte si sa ii dai un pumn zdravan (mare atentie la cele de rigips!). Cainele trebuie sa se ascunda sa nu care cumva sa ia vreun sut. Masina de spalat trebuie sa se opreasca si sa iti dea imediat, curata, uscata si eventual si calcata, perechea de pantaloni pe care a inghitit-o cu nici un sfert de ora inainte pentru ca tu pe aia o vrei si nu exista nimic altceva in toata casa cu care ai putea sa te imbraci. Si exemplele ar putea continua. Toata lumea e de vina, iar tu esti un suflet neinteles.
Se pare ca ne-am cam obisnuit sa dam vina pe stres, pe munca de dimineata pana seara si pe neajunsurile vietii de zi cu zi. Si atunci avem o scuza sa nu ne mai gandim la consecinte, ci pur si simplu sa dam cu bata-n balta ca si cum e un drept pe care il avem si pe care il putem folosi impotriva celor din jur. Doamne fereste sa te intalnesti pe la jumatatea drumului cu o persoana care e intr-o criza existentiala similara! Ma abtin sa fac o comparatie cu tzatzismele pe care le vedem in fiecare zi, sub o forma sau alta, la televizor. Slava Domnului nu am in jurul meu persoane de asemenea nivel. Si totusi... ce bine ar fi daca nu ne-am lasa asa in voia nervilor. Na ca tocmai fuse si cutremur! :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu