Salopeta mea

Azi am purtat salopeta magica. Nu, n-am dat in mintea copiilor (mai ales ca cei mai multi dintre eu au fost azi foarte tristi pentru ca au inceput scoala... si nu ziceti ca nu-i asa pentru ca i-am vazut). Vorbesc de salopeta mea noua, comuna la prima vedere, dar care m-a facut sa am o zi de luni peste asteptari. Nu zic o zi de luni buna... ar fi insemnat oricum sa cer prea mult. Nu te suna seful lunea sa iti spuna ca poti sa stai acasa in liniste sa iti prelungesti week-end-ul, nu prea ai sarcini usoare si nu scapi de statul peste program si, in mod sigur, biletul castigator la loto nu e al tau asa ca nu poti sa te prefaci ca ti se cam rupe pentru ca vor urma si multe alte zile de luni... lucratoare.
Dar ziua asta de luni pentru mine a fost ok. (Sper sa nu trag dublu maine). A trecut repede si a fost... surprinzatoare. Datorita salopetei cu marsupiu cum ii spun eu. In primul rand programul meu a fost unul mult mai scurt (libera de la ora 3!!!). Doi la mana, parca toata lumea se uita intr-un fel anume la mine... cam cu un zambet discret, cam cum ma uit eu la copiii mici si dragalasi pe care ii intalnesc pe strada. Apoi am simtit, cam pentru prima oara in public, ca sunt un pic favorizata. Nu vorbesc sa mi se faca loc, sa mi se tina usa... domnii ar cam trebui sa faca asta cu orice femeie... unii mai fac, altii Doamne fereste! Doar exista egalitate intre barbati si femei! Dar mie azi chiar mi s-a cedat locul in troleu! Si n-au fost comentarii si nu s-a repezit nimeni sa mi-l ia inainte! Si chiar am fost lasata sa trec pe trecerea de pietoni (e si asta o raritate desi nu ar trebui) si inca am trecut in ritmul meu fara sa simt ca, daca nu ma grabesc, o sa cam raman fara partea, oricare ar fi ea, care imi ramane cel mai in urma.
Intr-un fel azi s-a cam desfasurat scenariul considerat de mine normal, iar surpriza a fost ca toata lumea parca si-a dat concursul... In lumea asta asa de anapoda, de rautacioasa si egoista poate ca mai sunt si lucruri care impresioneaza pe toata lumea... sau care sunt respectate. Si recunosc ca eu azi am profitat. Am luat normalul ca atare... normalul meu, desi prima tentatie a fost sa refuz orice gest de amabilitate cu teama necredinciosului. Sper sa nu ma insel si sa nu revin dezamagita in cateva zile cu o poveste despre cum ziua de azi a fost de fapt un eveniment izolat. Si in acelasi timp promit sa nu ajung una din doamnele acelea in 6-7 luni care merg la cumparaturi si cer sa fie lasate in fata la casa, dar cu doua carucioare pline si cu un sot-accesoriu caruia ii e prea lene si sa aseze produsele pe banda.