marți, 8 septembrie 2009

De toamna

Nu e prima data cand imi pun intrebarea asta, dar... De ce ar iubi cineva toamna? Frig, ploaie, sfarsit de vacanta (sau concediu), zile din ce in ce mai scurte si implicit trezit parca mai devreme, plecat de acasa dimineata parca tot mai pe intuneric, trafic de cosmar (si aici intra si mijloacele de transport in comun arhipline), optiuni mai reduse de petrecere a timpului liber si tot asa.

Mie imi place caldura. Caldura ma pune in miscare, frigul ma paralizeaza. Lumina imi da energie, intunericul ma deprima. Soarele ma face sa functionez, lipsa lui ma leneveste ingrozitor. Si atunci cum sa fac sa imi placa toamna? Nu ii gasesc romantismul, nu imi place ruginiul si brrrr! urasc galbenul. Dar culorile astea incep sa apara peste tot. Si incerc sa le atenuez efectul. Sa zicem ca toate anotimpurile isi au rostul si frumusetea lor? Cam suna a cliseu. Si apoi, daca ceva nu-mi place, nu-mi place si basta! N-are rost sa ma prefac. Problema e mai degraba cum fac sa trec mai repede si mai usor prin toamna. Ar fi niste zile de nastere foarte importante, ar fi faptul ca sunt disperata dupa strugurii albi si placinta cu dovleac, ar fi gandul ca mama imi reface rezerva de zacusca, impresia ca poate o sa am mai mult timp pentru scris sau citit, poate un pic mai multa odihna... si ajutor! De unde mai iau argumente? De fapt cel mai mult ma agat acum de acela ca pe la mijlocul Doamnei Toamna am un moment cheie pe care il astept cu mare emotie, dar si cu teama pentru ca simt ca dupa el nimic nu va mai fi la fel. Sper din tot sufletul ca el sa fie atat de luminos incat sa ma faca chiar sa iubesc toamna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu