marți, 22 septembrie 2009

Fantoma cu Aroma de Capsuni

Fantoma asta cu Aroma de Capsuni a existat pentru cateva zile in mintea unei fetite de 4 ani. Spun ca e existat pentru ca fetita cu pricina chiar a crezut in ea. A crezut ca e reala, probabil si-a imaginat si cum arata si a fost convinsa ca, daca nu e cuminte, fantoma o poate vedea si poate veni sa o sperie – ce-i drept nu intr-atat incat sa bea laptele din cana si nu din biberon (nici macar o Fantoma nu detine puterea absoluta).
E fantastic cum niste ochi albastri, foarte inocenti, se fac din ce in ce mai mari pe masura ce o poveste intra mai in detaliu. Bietul copil ia de buna scorneala, iar adultul aproape ca e mandru ca reuseste sa aiba efect si se autojustifica in secret spunandu-si ca minciuna are scop educativ. (Doamne fereste sa se prinda ala mic ca Mos Craciun nu exista!)
Asa e de cand e lumea si pamantul, iar povestile astea inca mai tin, chiar daca Bau-Bau a fost de ceva vreme inlocuit de personaje mai moderne si mai capabile (trebuie sa faca si copilul o asociere cu ceva gen Fetitele PowerPuff sau alti eroi supranaturali, altfel Alba ca Zapada ar trebui un pic cosmetizata ca sa nu riste sa fie cumva depasita de situatiile secolului in care copiii au telefon mobil si adresa de e-mail inca de la gradinita).
Cum spuneam, povestile au impact si sunt credibile pentru copiii care abia invata cam cum merg lucrurile prin lumea asta, pentru cei cu imaginatie, cei curiosi, cei care cred ca parintii lor insisi sunt supereroi, incapabili sa ii pacaleasca, dar suficient de puternici sa ii apere de o fantoma rea care ar putea sa ii sperie noaptea la culcare sau sa le fure jucariile si sa le dea altor copii.
Si suntem cu totii de acord ca au nevoie copiii de azi de povestile astea asa cum orice adult a avut la vremea copilariei lui. Au nevoie sa le creada si sa inventeze si ei pe seama lor… sa predea stafeta mai departe. Interesant e insa ca si adultii au la fel de multa nevoie de ele, constient sau nu. Din pacat insa uneori numai pentru a-si santaja copiii, pentru a le controla intr-un fel mintea si a-i aduce la stadiul de mielusei blanzi care se tem pana si sa mai puna intrebari.
M-am gandit de multe ori… Ce bine ar fi daca ar exista o Fantoma cu Aroma de Capsuni si pentru oamenii mari! Sa ii viziteze din cand in cand acasa sau la serviciu si sa ii traga de maneca atunci cand mint, sa ii puna la colt daca triseaza, sa le bata obrazul atunci cand nu sunt corecti, sa ii traga la raspundere daca sunt rai, sa le puna o piedica atunci cand sunt falsi… sa inceapa lectiile educative cu ei si nu cu cei mici. Doar copiii cred in exemple, nu? Adultii din ziua de azi, multi dintre ei, nu prea mai cred in nimic. Fantoma asta le-ar prinde tare bine – sa ii faca sa creada in ceva si sa ii mai readuca macar din cand in cand si la drumul drept. Desi am un mare dubiu – nu cred ca ea, saraca ar face fata singurica.

P.S.

Parca in poveste mai exista totusi si Fantoma cu Aroma de Caise. :))

Un comentariu:

  1. Nu cred ca exista bucurie mai mare decat sa vezi ochii aia de copilas cum se minuneaza de scornelile tale de adult. Fantomele "aromate" chiar au avut efect!

    RăspundețiȘtergere