vineri, 30 octombrie 2009

Lăbuş

M-am trezit intr-o dimineata strans intr-un lant. Nu stiu cand mi-l pusesera, dar cel mai probabil pe la miezul noptii pentru ca atunci e somnul meu cel mai adanc. Era prima oara cand imi faceau asa ceva, dar stiam ca va veni si acest moment de la vecinul meu care o patise si mai devreme ca mine.
Deci din capul locului am acceptat resemnat aceasta situatie in speranta ca macar la sfarsit de saptamana cand mai plecau pe la munte sau la parintii ei ma vor lasa slobod si stapan pe intreaga curte.
Chiar nu puteam sa ma plang de ei, au fost mereu buni si generosi cu mine de cand m-au adus si ma tineau intr-un cosulet chiar in camera lor. Desi am putine amintiri de atunci stiu ca a fost grea despartirea de mama si de fratiorii mei, dar ei m-au umplut de dragoste si totul a trecut mai usor.
Acum am cusca mea in gradina din fata casei si le-am demonstrat de nenumarate ori ca le rasplatesc dragostea si imi pot oferi intreaga lor incredere. Nu imi plac musafirii in general, poate unii ma considera chiar fioros, dar imi place doar sa fiu precaut.
Ma intreb totusi ce or fi patit de m-au legat chiar astazi. Sa vezi ce o sa mai rada de mine blestematul ala de Felix, motanul vecinei, cand o sa se prinda ca nu il mai pot alerga prin toate gradina. Asta cred ca ma enerveaza cel mai mult. Cred ca o sa aiba tupeul sa isi aduca si cativa prieteni mieunatori sa se distreze impreuna pe seama mea.
Auzi, poarta!
- Ham-ham-ham!
M-am agitat degeaba, erau chiar ei. Parca totusi nu sunt singuri. Nici nu m-au bagat in seama, gata cu datul din coada.
In fine, vin ei la mine sa imi aduca pranzul! Ia uite, ce-ti ziceam :)
- Hei, Labus, vrem sa iti prezentam pe cineva. Sa nu te superi ca te-ai trezit legat, dar este o situatie temporara, nu stiam cum vei reactiona.
- Ea este Nora si este de astazi fetita noastra! Are 3 anisori la fel ca tine! Si speram sa va imprieteniti si sa aveti grija unul de celalalt.
Nici nu a apucat bine Maria sa termine ce avea de spus ca din spatele ei o sarit si m-a cuprins de grumaz o mogaldeata negricioasa ca o maslina. Am simtit atata dragostea din manutele ei calde si din imbratisarea ei incat m-am topit si am uitat sa ripostez nervos ca voi imparti dragostea lor cu un ghemotoc adus de la casa de copii.
- Uite, Nora, Labus da din coada, e semn ca te place si el! O sa va jucati impreuna de acum!
- Labus, pentru ca ai trecut testul, te dezlegam chiar de acum si iti poti relua stapanirea asupra intregii curti. Acum insa trebuie sa fii si mai vigilent pentru ca ai mai multe suflete de pazit! Bravo, baiatul lui tata, bravo!
Si uite asa, o zi care incepuse sub semnul intrebarii mi-a adus o mare bucurie si inca niste dragoste si grija de oferit in plus!
Ma pot numi se pare un catel norocos!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu