Aventura noastra (a mea si a Arinei) in ceea ce priveste procesul asta tumultuos al mancatului continua. Cand indraznesc si eu sa sper ca progresam, dam imediat cam 5 pasi asa inapoi. In fiecare zi incerc sa pregatesc exact combinatia care alta data a parut sa ii placa, incerc sa ascund carnita bine sa nu dea nici un fel de miros respingator mancarii si mai ales incerc sa imi gasesc toate resursele de rabdare pe care le mai am si sa le canalizez in directia asta. Rezultatul in momentul asta e ca nu reusim in nici o zi sa atingem obiectivele… macar cele propuse de noi, mult mai indulgente decat cele trecute in carti sau recomandate! Si am in schimb tot mai multe griji si intrebari fara raspuns – oare isi ia suficiente vitamine?? oare creste cum trebuie?? oare e suficient de hidratata?? Si tot asa!
Azi, din greseala, in loc de carne de vita am luat din frigider o bucata de muschi de porc. In zapaceala mea perpetua am fiert la ea zdravan si nu m-am prins decat pe ultima suta ca nu i-o pot da Arinei sa manance. Am luat ficatelul de rezerva (intamplare intamplatoare pentru ca de obicei nu am rezerve) si l-am maglavaisuit cu legumele din supa si nelipsitul iaurt. Cum era de asteptat… esec total! Asa ca am inceput sa apelez la elemente ajutatoare. Intr-o doara i-am pus bucatele din carnea aia de porc in castronel sa isi faca de lucru. I-am mai pus eu carne si alta data si a aruncat-o imediat exact in gura lui Toby care deja e invatat sa stea la prindere. Dar acum am zis ca daca tot am fiert-o… si in casa toti adultii tin post… macar sa o folosesc la ceva. M-am intors doua clipe cu spatele sa mai lucrez putin la amestec si cand revin… ce-mi vad ochii?! Copilul meu tragea cu simt de raspundere de o bucata de carne folosind din plin cei 3 dinti si jumatate din dotare. Mai ia-i-o din gura daca mai poti! Mancarea pregatita ca la carte, sanatoasa, plina de vitamine… nici nu s-a obosit sa deschida gura sa guste. Muschiul de porc… alta treaba!! Ce stiu pediatrii… si toti oamenii astia mari??? Niste cartofi prajiti sa fi pus langa si nu cred ca ar mai fi opus bebelina mea nici o rezistenta!
Ce zici, tati?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu