Din ciclul ce ti-e scris in frunte ti-e pus, am avut in aceasta dimineata o revelatie. Sau mai bine zis o confirmare a unei banuieli mai vechi: Romania nu are sanse de redresare! Cel putin nu in acest ritm in care de fapt nu facem altceva decat sa batem pasul pe loc, asta ca sa ma abtin sa spun ca involuam total. Emblema pusa Romaniei este cea a unei tari obscure, unde totul este posibil si permis, unde civilizatia a apus de mult. In toate filmele unde se vorbeste de aceasta tara pe langa mitul lui Dracula (si asta nu mai stiu daca e de bine sau de rau), au ramas emblematice imaginile orfanilor bolnavi de SIDA, impuscarea sotilor Ceausescu sau alte asemenea orori prin care am stiut sa ne distingem. Daca si in desenele animate li se vorbeste copiilor de Romania, tara de unde se pot obtine fara probleme produse indoielnice, ce pretentii sa mai ai?
Si ce pretentii sa ma ai cand oamenii care traiesc in capitala tarii si care pretind ca sunt evoluati si in tenditele europene infunda tomberonul in care se recicleaza pet-uri si alte obiecte de plastic pentru ca pur si simplu nu s-au gandit (sau mai grav nu le-a pasat) sa le micsoreze astfel inca sa ocupe mai putin spatiu si sa mai poata depozita si altii ...
Degeaba avem H&M in buricul Bucurestiului daca fantanile ceausiste sunt pline de gunoaie, nerestaurate si pe alocuri in descompunere.
Degeaba avem autobuze si vagoane de metrou noi si moderne daca tot ne place sa ne inghesuim, sa ne imbulzim si sa nu lasam aerul de afara sa ne aeriseasca mintile si mijlocul de transport in comun. Ma fac ca uit sa mentionez de o activitate mult iubita de unii dintre noi si anume mancatul de seminte in public si aruncatul cojilor acestora oriunde, fara sa ne pese.
Degeaba avem un centru istoric cu cafenele si localuri de lux daca atunci cand iti arunci privirea (big mistake) in sus vezi atarnand niste nadragi oropsiti sau sa iti rupi tocurile fancy pana sa ajungi la locul cu pricina.
Degeaba avem scoli daca tinerii se striga cu apelative gen „fa” sau „prostule”.
Degeaba ne bucuram de dreptul la libera circulatie in cadrul Uniunii Europene daca atunci cand revenim acasa ne comportam la fel de necugetat doar pentru ca aici se poate. Pe langa lipsa de educatie care se accentueaza pe zi ce trece, cred ca am ajuns sa ne complacem prea mult in starea asta. Ne-am obisnuit sa purtam stigmatul saraciei si al dezastrelor pe care la cauzam singuri prin nepasare si iresponsabilitate. A face ceva „romaneste” suna deja peiorativ si nu ne mai pasa. A fi „roman” a devenit o scuza la indemana. Uitam sa promovam ce mai avem bun, ce mai avem frumos. Uitam sa ne scuturam, sa dam refresh si sa o luam de la capat.
Ne pasa prea mult ce stiri oribile ne sunt prezentate la televiziuni sau ce mai face capra vecinului si uitam sa privim in oglinda, sa ne reanalizam si sa spunem stop acestei atitutidini.
Si daca nu ne gandim la noi pentru ca nu mai conteaza, macar am putea sa incercam sa schimbam ceva pentru cei ce vor urma, in situatia cand nu vor emigra cu totii spre orizonturi mai optimiste si mai civilizate!
Desteptarea, România!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu