... cu tot cu ziua de azi. Ingrozitor de putin! Pregatita nu-s, dar nici nu cred ca as mai putea fi vreodata... ca doar fac parte din categoria care isi doreste pensia (nu si batranetea!) de la 30 de ani. Am ceva emotii, o multime de griji si incerc sa ma pregatesc psihic pentru o serie de zile foarte grele. (Incerc degeaba ca tot or sa ma termine, dar o sa trec peste ele pentru ca n-am incotro... si pentru ca, intr-un fel sau altul, timpul tot trece.)
Nu stiu unde s-a dus ultimul an si jumatate! L-as cam vrea inapoi, dar cine mi-l da?!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu