Miercuri am fost cu pitica la doctor. Am pus-o in scaunelul de masina si am plecat amandoua la drum. Am facut vreo jumatate de ora si, ca pana acum mereu de fapt, am avut norocul ca ea sa stea cuminte - nu comenteaza cum conduc si nici nu prea zice mare lucru pana nu ajungem la destinatie; abia atunci se pune pe bodoganit si zice, zice, ea stie ce, pana se opreste sa mai si respire.
Deci miercuri am ajuns in timp ok, am parcat, am intrat amandoua in clinica, am asteptat foarte cuminti sa fim invitate si in cabinet... am colaborat de minune. Despre cat sufera ea si se consuma de fiecare data la consultatie, nu mai zic nimic. Cert e ca s-a calmat cand am plecat, si-a reluat supusa locul in masina si a ascultat muzica, uitandu-se pe geam, pana am ajuns acasa. Acasa le-a povestit lui Bubu si lui Toby pe unde-a fost si ce-a facut. Sunt foarte mandra si fascinata de cum se transforma si incepe sa fie din ce in ce mai mult un omulet, adica un om mare in miniatura, si inca unul inteligent care intelege multe si stie sa ceara, sa arate, sa astepte sau nu, sa fie de acord sau nu etc. Apropos, amandoua suntem mari amatoare de Black Eyed Peas.
Ieri am avut iarasi treaba in oras. Am facut 35 de minute de-acasa pana putin dincolo de Unirea - timp foarte bun, zic eu. Am facut ce-am avut de facut si am luat-o spre casa la o ora critica - 5 si ceva. Prin urmare m-am miscat mai incet... dar am intrat si la benzinarie, a sarit un nene sa imi alimenteze el, mi-a spalat si geamurile, un altul de la casa m-a lasat sa platesc inaintea lui. Si n-am avut nici un incident. (Deci sa mai crezi in horoscop!)
Ca intotdeauna, si probabil asta nu o sa inceteze niciodata, am fost socata, dar si enervata de nonsalanta cu care soferi in masini care stau sa de dezmembreze singure in mers, au atitudinea aia de kamikaze - se avanta vitejeste si iti taie fata, siguri fiind ca ei nu au nimic de pierdut si ca tu, care tii la masina ta si nu ai nici un chef si nici nu iti permiti sa o tii nu stiu cat in service, preferi sa iti rupi gatul punand frana decat sa intri in ei. Iar pietonii sunt si mai inconstienti, traversand pe unde apuca si alergand printre masini ca aproape am facut tic tresarind cand se mai nazarea cate unul.
Nu sunt buna la condus. O fac doar pentru ca nu am incotro. Adica nu imi place haosul asta si ma sperii foarte usor de gradul de nebunie generala la care am ajuns... noi, natia asta in general. Urasc necivilizatia si as prefera sa merg pe jos exclusiv... desi nici asa nu cred ca as fi in siguranta. Dar urasc si sa depind de altii... asa ca sunt nevoita sa cedez si sa dau din coate cum pot. Nu-mi place sa injur si nici sa ma cert, deci sunt complet nepregatita si din punctul asta de vedere. Plus ca nu prea mai cred in oameni... adica bunatatea strainilor (si nu numai) mi se pare suspicioasa si cu motive egoiste, ascunse, dar in schimb ma astept mereu sa fiu pacalita cu ceva sau sa fiu luata de fraiera. Asa ca asta e ideea! De-asta simt ca am avut super realizari in astea doua zile de descurcat singura. De-asta mi se pare mare branza ceea ce pentru altii e banal.
Sa vedem insa cum o sa ma descurc de pe 1 incolo. Sper sa plece tot orasul in vacanta si sa ramana gol pentru mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu