Cand plec de la serviciu pe la 3.30, martea miercurea si joia ascult in general emisiunea Mirelei Retegan de pe National FM. Imi place pentru ca e plina de povesti - unele interesante, altele normale, altele incredibile, desi inspaimantator de reale.
Azi se vorbea despre iertare. Am apucat sa ascult doar foarte putin, dar suficient cat sa incep sa ma gandesc cum stau eu la capitolul asta. Probabil mult mai rau decat imi imaginez. Probabil ar trebui sa cer scuze multora pentru multe. Probabil acum cu postul ar trebui sa mai spal din pacate. Probabil ca... probabil ca... e foarte complex subiectul.
In principiu mi-a venit insa in cap un aspect. A fost de fapt un fel de revelatie. Mi-am dat seama ca eu nu am mai cumparat de mult un cadou adevarat, palpabil, semnificativ. Si au fost destule zile ne nastere, aniversari sau alte sarbatori pe care le-am traversat. Le-am cam lasat sa treaca nesarbatorite cum s-ar fi cuvenit pentru ca nu am gasit timpul sau energia sau inspiratia de a cauta cel putin un cadou potrivit. Ganduri poate au existat, dar nu le-am pus in practica... si-atunci au existat degeaba. Iar de meritat nici nu se pune problema - ar fi meritat cu varf si indesat dragii mei apropiati. Defectul a fost si este la mine. Si pentru asta e musai sa imi cer iertare. Si sa le cer celor nedreptatiti sa ma mai traga de maneca - sunt sub vraja unui program prea alert, prea obositor si prea stresant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu