marți, 30 august 2011

Deja...

Se termina vara. Prea repede! Si e deprimant! Si faptul ca toata lumea vorbeste despre asta nu ajuta! Parca urmeaza sa se intample numai lucruri grele si o sa ne taraim timp de 6 luni sa o scoatem la capat. Si, cand o sa zicem ca s-a terminat, o sa mai avem ceva zapada si frigaraie si prin martie. Si-abia o sa avem chef sa iesim din casa. Deja cand ma gandesc, ma apuca o lene grozava!

As da o lege sa scoatem noiembrie din calendar, decembrie sa fie oficial tot vacanta pentru toata lumea, ianuarie sa fie redus la jumatate, iar in februarie sa lucram de la 11 la 4. Ce, n-ar fi bine?

luni, 29 august 2011

Cine dracu'-i Michael Jackson?!

Azi Michael Jackson ar fi implinit 53 de ani. Au trecut doar 2 ani de cand a murit si deja parca nu-si mai aminteste lumea de el. Cel putin azi... m-am tot uitat la stiri si nu i-am auzit numele! N-am fost eu cine stie ce fana, dar a fost "mult" totusi ca sa il tratam cu "nimic"!

In schimb... ce atata nunta anului?!?! Ce atata tam-tam pe banii cheltuiti ca, in loc de rafinament si stil, s-a ajuns la ostentatie si snobism si chiar nesimtire?! Si de ce trebuie sa ne uitam admirativ si sa luam drept modele adulterul, parvenirea, pitzipoancele care nu pot lega doua cuvinte si idiotii care uita de unde au plecat si calca peste tot si toate pentru a le fi lor bine?!

Cam aiurea! Vai de valorile promovate in tara asta!

sâmbătă, 27 august 2011

...

Cineva apropiat mie imi mai zice din cand in cand: "zi-mi o minciuna!" Si eu spun: "Eu nu mint!" Ce se intelege?

Lasand la o parte aiurelile, eu chiar mint rar si doar cu o foarte buna justificare. Uneori mint foarte prost pentru ca nu am antrenament. Alteori nimeni nu se asteapta sa mint, asa ca ma descurc foarte bine.

Nu mint cand e vorba despre mine - sunt un sofer mediocru pentru ca nu stiu sa parchez, nu mananc deloc cartofi prajiti pentru ca ingrasa, mi-e teama sa mai fac un bebe pentru ca ma simt batrana pentru asta si in ultimul timp sunt foarte critica si neiertatoare. In ceea ce ii priveste pe ceilalti, mint provizoriu... adiga sa ajung la un scop si apoi dau cartile pe fata. Daca nu le mai dau, inseamna ca nu merita efortul.

Saptamana care taman se incheie am mintit mult. Dar doar ca sa iasa anumite surprize. Nu am reusit 100%, dar pana la urma a fost bine. Asa cred! Doar ca... e tare obositor sa minti!!! Nu inteleg de ce fac unii oameni un sport/hobby/necesitate din asta!

joi, 25 august 2011

Inca de vacanta...

Intotdeauna am avut ceva rezerve in ceea ce priveste conceptul de all-inclusive. De-asta l-am si testat abia acum, printre ultimii cred. Si, dupa cum ma asteptam, nu m-a impresionat. Sau poate de-asta nu m-a impresionat... pentru ca am plecat cu idei preconcepute?!?! Si asta e posibil.

Sa nu se inteleaga gresit - nu e deloc rau. Turcia - 5 stele e chiar de foarte bine! Au tot ce le trebuie, inclusiv multa dispozitie si amabilitate. Pentru cei care nu vor sa vada prea mult in vacanta/concediu, ci sa faca bai de soare si bai la soare si bai cu soare si tot asa, nu prea exista ceva mai bun. Dar asta n-are a face neaparat cu ideea de all-inclusive. Pentru ca pe mine all-inclusive asta, nu stiu de ce (oare de ce?!), ma duce in principal cu gandul la mancare/bautura foarte multa... vorba vine pe gratis!

Acum, e adevarat, depinde si unde nimeresti. Bautura in cazul meu, a primit o nota foaaaarte proasta pentru ca singurul lucru pe care as putea sa il beau de la dozator ar fi, in cel mai bun caz, apa. Prin urmare 6 zile am baut doar apa si, in plus, incepeam cate 3 cafele - dimineata, pranz, dupa-masa - si nu terminam nici una. Cica la Ultra all-inclusive s-ar schimba treaba!

Mancarea a fost per total ok. Punctul forte ar fi ca, din atatea sortimente la aproape orice ora, e aproape imposibil sa nu gasesti ceva chiar si pentru cel mai mofturos Pici. Si au si mancare sanatoasa, mancare dietetica, mancare pe care poti s-o iei ca atare si sa o mai asamblezi tu un pic dupa pofta, mancare buna intr-adevar! Asta daca lasam din capul locului la o parte amanunte gen chelneri care mai baga degetele prin castroanele cu budinca (si care in Turcia au un miros specific, ei - chelnerii, care iti cam taie orice pofta), chestii pe care le mai servesc la gustarea de la 4 pentru ca nu s-au terminat la micul dejun (si poate asta n-ar fi o problema daca nu s-ar intari/modifica la gust intre timp), laptele turnat din niste pungi uriase tot intr-un fel de dozator. Sa nu ne legam acum chiar de orice fleac! :)

Altceva? Fructele nu prea au gust - pepenele nu era dulce deloc, iar strugurii erau un pic de cauciuc. Mielul predomina, daca nu estetic, macar prin miros. Si au un fel de lipie facuta pe loc din care as fi putut manca la infinit... daca nu mi s-ar fi umplut/umflat stomacul dupa prima bucata.

A, si nu e adevarat ca numai romanii isi umplu farfuriile pana la refuz pe principiul "Daca tot am platit, macar sa facem paguba!" Toate natiile fac asta. Diferenta o face doar pofta de mancare... sau gabaritul... sau educatia... sau scuza "sunt in concediu si mananc ce vreau sau cat vreau sau cand vreau si ma apuc eu dup-aia de regim!" Mie personal imi era rusine de cei care veneau sa imi stranga mancarea... asa ca lasam intai copilul sa manance, ceea ce ii ramanea mancam eu si, daca mai era loc, mai luam ceva extra. Extra insemna in principiu prajituri... care lui Lulu nu ii placeau oricum. (O stiti pe Veronica din filmul acela pentru copii? De-asta ii zic Lulu!)

Si-atat! Ca nu m-a enervat nimic mai rau decat faptul ca turcii abia vorbeau engleza, in schimb vobeau germana si rusa de te turea capul. M-am simtit discriminata! Si nici nu mi-a zis nimeni de Hagi!!!

miercuri, 24 august 2011

De vacanta

Istanbul – haos si nebunie. Nu neaparat in sens rau. E o lume intreaga – toate natiile, toate culorile, toate parfumurile. Ti se spune despre el si totusi, cand ajungi, ai impresia ca n-ai aflat nimic.

E imens si e foarte frumos cand pui prima data piciorul. Apoi te pierzi – o mare de oameni, ingrozitor de multe masini si un zumzet de fond naucitor – voci, claxoane, incantatii religioase in megafoane. Mergi cu harta in mana si iti dai seama ca nu ajungi niciunde si totusi peste tot.



Foarte multa istorie, civilizatie si opusul ei, lux si saracie la un loc, suspicios de multa amabilitate si spirit de negociere de la copiii de cativa anisori pana la batranii care vand fructe impingand in soarele arid tarabele pe roti. Se vand de toate si esti convins/a sa vrei de toate, de la un loc la terasa (si o limonada cu menta pe zabuseala e o binecuvantare) pana la magneti, pantofi, haine si multe, foaaarte multe dulicuri.



Nu stii ce sa spui mai intai. Simti senzatii pe care nu reusesti sa le uniformizezi si sa le redai in cuvinte. Simti respect si admiratie si un fel de hipnoza si iti vine sa o iei la fuga in acelasi timp. Poftesti la tot si la toate si simti setea de a vedea mai mult si imediat… Si totusi e prea mult si nu mai poti. Si o farama de liniste ar fi binevenita.

joi, 4 august 2011

Nice people, nice place, nice thoughts*

Sunt locuri pe care desi nu le cunosti, le placi din prima clipa in care ai auzit de ele si iti doresti, in ciuda tuturor obstacolelor, sa ajungi acolo. Apoi, dupa ce le descoperi, constati ca ai avut dreptate iar lucrurile devin si mai interesante.

Probabil sunt cateva astfel de locuri dar primele care imi vin in minte ar fi orasul Mainz datorita caruia m-am apucat sa invat singura germana, biserica Icoanei unde ne-am casatorit si am botezat-o pe Arina, ceainaria Green Tea - good tea, good cookies, good mood, hotelul Jardin Tropical din Costa Adeje unde ne-am petrecut luna de miere.


Desi pare ca voi vorbi de o calatorie, va inselati, deocamdata nu mai plec nicaieri (asta doar pana pe 15 august cand incepe distractia pe taramul galben).
Este vorba mai mult de o "incursiune" (am pus ghilimele pentru ca terenul nu a fost inamic ci deosebit de friendly) intr-o pauza de la cotidian.


Cred ca de mai bine de un an auzisem de Bacania Veche (http://www.bacaniaveche.ro/) de pe blogul lui Mazilique, le-am admirat site-ul si am tot dat Like-uri pe Facebook, drooling de la birou si promitandu-mi solemn ca va veni si momentul cand le voi face o vizita.
Dar cum toate vin la timpul lor, astazi (da, in timpul programului de serviciu recunosc, dar sa-i zicem pauza de masa totusi) m-am convins ca era locul pe care mi l-am imaginat: prietenos, cald, linistitor - mai pe scurt sau mai pe englezeste, cosy.


Nu o sa vorbesc neaparat despre bunatatile de acolo pentru ca asta veti constata pe propria piele si oricum fiecare din noi are gusturile si placerile personale (desi am plecat de acolo cu pranzul = salata cashprese si prajitura cu prune, cina = pizza de casa cu branza de burduf si placinta cu branza sarata si marar, precum si alte minunatii in borcanase elegante, pentru cunoscatorii de acasa = nu spun mai mult, ca e surpriza), dar o sa vorbesc de atmosfera.
Eu una m-am simtit ca intr-o oaza, unde am uitat de stress, de amenintarile de la birou ca voi avea de revizuit contracte in concediu la o diferenta de fus orar de 6 pana la 8 ore, de Romania in general. Ma gandeam ca este genul de loc caruia mi-ar placea sa ma dedic atunci cand m-as lasa de profesia mea, pentru ca inspira multa liniste si confort si echilibru.
Se vede si se simte ca este un loc unde se pune mult suflet si asta conteaza cel mai mult.


Ca sa concluzionez, mi-a placut si o sa revin cu drag de fiecare data (acele Brownies care imi fac cu ochiul de pe site trebuie testate chiar daca le voi compesa ulterior cu multi km de bicicleta)!

*Iar am scris in engleza si ma cearta tata, dar sincer nu ma pot abtine si apoi toate orele de pregatire din copilarie trebuie sa fie evidentiate undeva!

miercuri, 3 august 2011

Despre ce este si prin farfuria altora (II)

Iar nu am documentat postul in mod corespunzator, dar va voi povesti ce am mai pregatit prin bucatarie.

Am mancat la libanezi un aperitiv care mi-a atras atentia, numit Baba ghanoush. Reteta se gaseste oriunde pe internet si nu este dificil de facut, atata vreme cat ai ingredientele necesare.

Pe scurt este vorba de un altfel de salata de vinete, cu un flavour aparte, de pe alte meleaguri.

Si pentru ca este chiar sezonul vinetelor m-am gandit sa imprumut si eu aceasta reteta.

De bine ce ma apucasem sa prepar minunatul aperitiv, am constatat ca imi lipseste ingredientul care ii dadea "culoarea" locala, respectiv tahini (pasta de susan).

Ei bine, a trebuit sa ma adaptez si am trecut la un mix and match culinar, astfel: am combinat vinete (pregatite ca pentru salata noastra clasica), rosii taiate in bucatele mici, ulei de masline, lamaie, sare si piper. Se mai poate imbunatati cu ceapa tocata marunt si/sau patrunjel.

Acest "talmes balmes" vegan sau combinatie cosmopolita daca vreti o denumire mai eleganta are un gust de acasa dar si de departe, este racoritor si placut, este cunoscut si totusi surprinzator.

De fapt, veti vedea daca o sa incercati reteta!