Despre macarons

Week-end-ul asta am descoperit macaronii! (Da, stiu ca-s niste fursecuri bezeloase, deci feminine la dublu, dar ma gandesc ca, daca le-as fi zis “macaroane”, cum de altfel le-am mai alintat printre cunoscatori, as fi generat confuzii si neintelegere intr-un mediu mai larg… si chiar am aspiratii la un mediu larg!). Macaronii mei sunt de fapt faimoasele macarons, dar sa le zic la fel in romana mi se pare ca nu suna bine. Plus ca le gasesc suficient de speciale, incat sa ma gandesc ca li se potriveste o formulare prietenoasa, mai familiara.

Lasand justificarile de traducere la o parte, adevarul e ca descoperirea e mai degraba “m-am trezit si eu!”, pentru ca ei/ele exista cica de o gramada de ani (casa lor celebra a fost fondata in 1862 doar!). Deci corect ar fi – mi-au fost sugerati macaronii (cu ceva timp in urma de catre o sursa sigura si de mare incredere, careia, se intelege, ii foarte multumesc!), si acum am avut ocazia sa ii incerc la reprezentanta, ca tot sunt obisnuita de cateva zile cu ceva termeni auto. Cu parere de rau, nu am ajuns chiar la casa lor casa - Paris centru, ci doar pe-aproape, la Geneva, respectiv Paris - aeroport). Dar nu e timpul pierdut si e bifat pe lista de obiective prioritare, mai ales ca, mi s-a spus, la punctul zero exista si prajituri si mai cu seama una cu fistic de neratat.

Cu riscul de a fi si mai alambicata in exprimare (parca si mie imi e greu sa urmaresc ce am scris si marturisesc ca nici nu stiu unde vreau sa ajung exact), nu m-am hotarat daca sa bat moneda pe regretul de a nu-i fi incercat pana acum sau daca sa declar ca as fi avut o strategie, aceea ca, daca e sa prinzi gustul a ceva, mai bine incerci intai originalul sa nu existe dezamagire de la vreo copie nereusita. Dar, cum ar fi sa o iau, culmea e ca mie nu imi plac bezelele. De aici surpriza placuta, desi vorbesc in cazul asta de o bezea super-super fina. Si in mod sigur crema are si ea rostul ei si face diferenta (oricare ar fi ea). Plus ca mai conteaza si esenta, bineinteles! Asa ca, in mod oficial, de vreo 4 zile sunt pasionata si in mod clar mare amatoare de minunatiile astea cu gust de fistic, vanilie si cafea, in ordinea enumerata.

Bine, nici nu am incercat alte arome pentru ca din principiu cam pe-astea le incerc mai intai la orice… Asta, plus un mare al meu defect, anume acela ca nu-mi plac fructele decat in forma lor naturala, cu mici exceptii la vreun iaurt sau crema, dar foarte mici exceptii. Asa ca probabil data viitoare, ca tot m-am convins ca baza e buna, o sa am curajul sa experimentez Liquorice, Black Forest si chiar Blackcurrant Violet… poate si Lemon sau Lily of the Valley, si o sa las mai spre sfarsit Blueberry si Mango with Jasmine si alte soiuri fructate.

Ofertele sunt destul de variate, cred ca depinde doar de locul din care reusesti sa ii procuri. Sunt de toate felurile pentru diferite gusturi si preferinte, desi nu, chiar nu se gasesc pe toate drumurile. Probabil au vreo reteta aparte care, desi copiata/imitata, ma indoiesc ca poate fi realizata intocmai de catre oricine. De-asta or fi si relativ scumpi, dar, s-o spunem pe-a dreapta, nu ne uitam la scump cand e vorba de lucruri fine, nu? Sau cand ne-apuca pofta si nu suntem in stare sa realizam prin propriile forte ceea ce ne e oferit de-a gata cu tot cu aspect si arome de imbatat simturile.

Si iarasi ii dau inainte cu ispite dulci si recomandari anti-dieta, dar cautati magazinele Laduree in Paris sau macar Milano, Geneva, Londra, Istanbul si alte cateva orase si in mod sigur nu o sa va para rau.