duminică, 4 martie 2012

Paine de casa ( V ) cu banane, lapte de cocos si ghimbir

Telenovela painii de casa continua. In acest week-end am vrut sa incerc altceva, o paine dulce, undeva mai aproape de cozonac decat de painea normala.
Ideea a pornit de la Jamie Oliver  dar amprenta personala si-a spus cuvantul si de aceasta data si am improvizat pana ce a iesit cu totul altceva!
Desi reteta era potrivita si pentru seria de postari intitulata Idei de mic dejun, nu am mai avut rabdare si am postat-o acum.



Ingrediente:
600 g faina alba;
50 g drojdie proaspata;
un praf de zahar;
3 banane;
250 ml lapte de cocos la cutie;
2 linguri de faina;
20 g ghimbir ras (proaspat) - ar merge si mai mult pentru o aroma mai intensa;
ulei de masline;
2 linguri cu apa.

Mod de preparare:
Am pornit la drum ca si cum as fi facut o paine normala.
Am pregatit clasica mea maia de lenesi (am dizolvat drojdia cu praful de zahar si cele 2 linguri de apa si am adaugat o lingura rasa de faina dupa care le-am lasat sa actioneze) si am turnat-o peste faina.
Intre timp am pregatit amestecul de banane si lapte de cocos (am pus intai bananele in blender pana au devenit un amestec lichid, apoi am adaugat laptele de cocos si le-am ametit bine pana s-au omogenizat - eu am folosit o cutie de 400 ml si restul ramas l-am pus la frigider si l-am savurat pe post de desert).
Am inceput sa framant. Am folosit amestecul de banane si lapte de cocos in loc de apa sau laptele pe care l-as fi folosit in painea clasica, turnandu-l din timp in timp si adaptandu-ma din mers in functie de consistenta aluatului ce prindea forma sub mainile mele.
Am adaugat ghimbirul putin cate putin pentru a fi repartizat uniform in aluat.
Momentul de rascruce a fost cand am adaugat mierea!
Aluatul era cam gata, i-am dat o forma de vulcan si am adaugat o lingura de miere in mijlocul craterului format, l-am acoperit cu marginile aluatului si am inceput sa framant din nou.
Se lipeste dar nu te teme! Mai adauga faina in vas si unge-te pe maini cu ulei de masline din cand in cand.
Am framantat bine si am repetat povestea cu cea de a doua lingura de miere.
Aluatul final nu se deosebeste cu nimic de unul pentru painea clasica. L-am lasat cateva ore bune (4 sa zicem) la dospit, l-am mai luat inca o data la framantat si l-am uitat la dospit inca vreo 2 ore.
Pentru ca deja crescuse ca Fat Frumos i-am dat o forma rotunda (cred ca ar arata foarte bine daca s-ar coace intr-o tava de cozonac ceea ce imi voi cumpara cu prima ocazie!) si am lasat-o la cuptor la 200 de grade vreo 45 de minute. Inainte sa o dau la copt am uns-o cu miere dar aceasta i-a dat un aspect negricios, a doua oara as incerca sa o fatuiesc doar cu ou si/sau ulei de masline.

Este absolut delicioasa cu lapte, la micul dejun sau oricand ai pofta de ceva bun!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu