Desi acest post era poate mai potrivit la
inceputul lunii martie, eu zic ca sentimentele nu ar trebui sa fie doar de
sezon si e placut sa le exprimi oricand. Plus ca inspiratia te loveste cand
vrea ea, nu cand o chemi tu, deci trebuie sa te supui.
Sa incepem deci:
Eu mereu am avut multe mame: inca de la
inceput am castigat 3! Mama, the one and only, bunica, cea care m-a crescut si
careia nu i-am putut spune altfel pentru ca merita din plin aceasta titulatura
si mama spirituala - matusa si nasa mea de botez care si acum m-ar proteja ca
pe un copilas.
De acum vreo 14 ani am agonisit o a
patra mama pe lista, mama prietenului meu de atunci si a sotului de acum. Este
frumos si placut sa te gandesti ca doar iubind un om poti castiga o familie
intreaga. Si uite daca esti cuminte si rabdator chiar te poti capata big time!
Astazi insa vreau sa vorbesc de Mama
care mi-a dat viata si nu numai, dar si de Tata, ca in orisice lucru trebuie sa existe
un echilibru, nu?
Si vreau sa vorbesc de ei nu doar ca sa ma laud, ci mai
mult sa dau un exemplu de Asa Da!
Probabil toate mamele sunt la fel,
probabil toti copiii isi vad mamele la fel si poate eu nu fac decat sa repet ce
stie deja o lume intreaga. Si totusi, aleg sa scriu ce simt.
Pentru Mama nimic nu este imposibil si fara rezolvare, nimic nu este
prea greu. Gandeste pozitiv intotdeauna si iti insufla si tie acelasi lucru.
Mereu te invata ceva de bine, te indruma pe calea cea corecta (uneori
atat de subtil incat ai impresia ca ideea a fost tot timpul a ta) fara sa te
manipuleze insa, te sfatuieste si iti impartaseste din experienta ei fara sa
iti ceara niciodata ceva in schimb.
O banuiesc ca s-a reincarnat de multe
ori si de-a lungul atator existente a agonisit intelepciune de acum da si la
altii. Mai banuiesc si ca a fost acolo cand s-au pus bazele filosofiei,
psihologiei si diplomatiei. Cred ca a avut ocazia sa intalneasca oameni frumosi
si deosebiti ca ea si a stiut fie sa aplece urechea la ce era cu adevarat
esential, fie sa fure cu eleganta tot ce avea nevoie pentru a pune bazele unei
vieti echilibrate. Banuiesc toate astea pentru ca nu stiu cum pana la varsta
asta ar fi reusit altfel sa agoniseasca atat si sa fie un om atat de bogat
sufleteste.
Mama nu inceteaza niciodata sa ma
uimeasca. Ea vrea si poate orice isi propune si ma invata si pe mine la
fel.
Uneori cred ca este ruda cu Samantha si
poate cu Harry Potter ca prea ii ies toate bine, ca se intalneste pe ascuns cu
Dalai Lama sau cu Osho pentru schimb de impresii si ca il ajuta pe Paulo Coelho
sa isi gaseasca vorbele potrivite atunci cand nu le are la el.
Poate de asta niciodata nu mi-a fost
greu sa ii cer un sfat, sa ii spun ce ma supara, ce ma doare sau cat de
fericita sunt pentru ca de la ea ma astept intotdeauna la vorba cea mai buna si
care imi ofera echilibru.
Imi place la nebunie sa mergem la shopping impreuna, sa ne trimitem
mailuri sau sa vorbim cu orele la telefon, sa punem tara la cale, sa schimbam
impresii, sa ne facem planuri de concediu impreuna.
Imi place de ea si o admir enorm ca om, ca femeie, sotie, prietena,
mama, profesionist.
Si ca lucrurile sa nu fie mai prejos in toate domeniile, a avut si
norocul sau harul, sa gaseasca un om la fel de minunat si deosebit ca ea care sa
ii stea alaturi, cum spune povestea, pana la adancile batraneti ce vor urma. Tata este si el
parca din alta dimensiune si tot ce am spus mai sus de Mama putem transpune la
genul masculin si iata descrierea alor mei desi cuvintele sunt poate prea sarace sa exprime totul despre ei doi.
Sunt parintii mei si normal ca ii vad cu alti ochi dar stiu (si asta e
confirmat de multe surse din afara) ca sunt oameni desavarsiti si minunati de
la care ai ce invata si care merita tot binele si frumosul din lume si imi
doresc ca peste ani cand o sa am copiii mei sa ajung si eu macar 50% de parinte
pe cat sunt ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu