luni, 30 iulie 2012

Greu de digerat

Azi toata ziua m-am uitat la Olimpiada. De fapt, de 3 zile incoace ma tot uit la Olimpiada! Si de fiecare data cand mai pierde vreun roman/vreo romanca, schimb canalul si spun ca mi-a ajuns. Dar revin! Nu stiu de ce, dar nu pot sa ma abtin. Si ma oftic si ma enervez. Si tot asa de-am zapacit telecomada.

Nu-i vorba ca ma supar pe ei ca pierd. Dimpotriva! Mi se pare o munca titanica, demna de tot respectul. Dar ma doare numai sa incerc sa ma pun in locul lor. Adica muncesti ani si ani si te pregatesti si pierzi la un punct diferenta... sau pentru ca un arbitru te penalizeaza pentru ca i s-a parut lui nu stiu ce. Cum sa fii acolo, la un pas de indeplinirea unui vis urias, sa lupti si sa meriti... si sa se trezeasca unul sa te depuncteze?!? Si poate a 2-a sansa sa nu o mai ai. Sa te multumesti cu locul 2... sau 4 si asta sa ramana performanta ta!! Sa vorbeasca lumea despre tine ca cel/cea care aproape sa... Pai de unde atata ghinion? Nu incepi sa crezi ca cineva acolo sus se tine de glume???

Fair-play... sa zicem! Dar nu iti vine sa urli si sa iei pe toata lumea la bataie ca iti scapa printre degete ceea ce iti doresti cel mai mult? Si sa mai si aiba lumea asteptari de la tine! Pfff, mie mi se urca la cap de pe margine, nu mai spun sa fi fost direct implicata. Sunt super tari oamenii astia sa mai vorbeasca si frumos dupa, sa stranga maini, sa felicite castigatorii! Oi fi eu ofticoasa! Si ce deca?! Probabil m-as trezi facand ce i-am facut unuia intr-o zi in trafic... le-as scoate limba!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu