marți, 7 august 2012

Olimpiada dezamagirilor

Inca sub efectul concursului de gimnastica! Dar nu ma rezum la el. Am privit fascinata ceremonia de deschidere, am fost entuziasmata de ceea ce se pregatea... realista cu privire la sansele noastre, am zis ca olimpiada asta e un eveniment pe cinste. Acum nu mai sunt deloc de aceeasi parere. Si nu pentru ca am pierdut noi foarte mult si foarte multe. Pentru ca am si gresit destul. Dar parca niciodata vreo olimpiada nu mi-a ridicat atatea semne de intrebare.

Am mai spus ca ma oftic foarte usor. Dar acum nu e vorba de asta. Sunt doar dezamagita. Nu de rezultatele noastre. Oamenii astia chiar au muncit si s-au pregatit, uneori in conditii destul de grele, au sacrificat numai ei stiu cate si au incercat. Merita respect si sustinere. Acolo unde au existat insa arbitrii au si fost foarte mult nedreptatiti. Si nu cred ca mi se pare doar mie. Nu vorbesc neaparat de romani, desi clar la ei am observat cel mai usor, dar exista inca, si probabil va continua sa existe, complexul celui mic caruia nu i se da nici o sansa exact pentru ca este mic si trebuie sa isi vada lungul nasului. Au fost intamplari de genul asta si subiectivismul nu va disparea in veci atata vreme cat sunt oameni implicati. Dar parca de data asta totul a fost facut fara perdea. Prea multe rasturnari de situatie, prea multe rezultate intoarse in favoarea celor care stiu cum se fac cartile, prea multe note umflate, cum se spune, doar pentru unii, si prea aspru taxati cei care sub nici o forma nu trebuie sa castige.

Daca nici in sport nu mai exista fair-play, nu stiu unde ar putea sa mai existe! Si e pacat de munca si anii de asteptare si rabdare ai unor oameni foarte constiinciosi si disciplinati. Noi spunem ca era normal sa mai castige si ai nostri, ei probabil vor totul... ca de-asta sunt acolo unde sunt. Mie una insa nu mi-ar intra deloc bine un rezultat partinitor si contestat. Pe mine nu m-ar bucura pe deplin sa iau locul altcuiva fara sa fiu convinsa ca mi se cuvine. Dar, zic din nou, probabil ca orgoliile unora si mentalitatea in care au fost crescuti, ii fac sa creada ca, indiferent ce s-ar intampla, locul lor e doar sus si nimeni si nimic n-ar trebui sa ii doboare. Nu e rau sa iti doresti si nu e gresit sa fii doar acolo. Imi displac insa in totalitate lingusitorii si slugile care ii lasa si ii incurajeaza pe oamenii astia sa creasa ca lumea e la picioarele lor.

Mi s-a taiat orice pofta de a urmari orice proba! :(  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu