joi, 25 octombrie 2012

Romania, tara de poveste!

Acum vreo 2 nopti am visat ca ma mut in Suedia. N-ar fi rau, nu? Daca as fi mai tanara, n-as avea credite la banca si nici al 2-lea copil pe drum. Ideea e ca uneori mi se face lehamite de tara asta. Oricata rabdare si oricata bunavointa as avea… sau ar avea cineva, oricine… tara asta are capacitati nebanuite de a te scoate din sarite. Iar in dimineata asta, dupa stat o ora si jumatate in trafic, ma simt si mai frustrata si mai nervoasa si cu o pofta asa de razbunare… numai ca nu stiu cum si pe cine!

Nu sunt snoaba si nu pretind sa fi trait in puf. Dar un minimum de bun-simt sau un dram de educatie n-ar fi prea mult de cerut intr-un secol atat de avansat… cred! Si de la o baza sa punem cu totii umarul si sa schimbam cate ceva. Dar ce sa schimbi atunci cand incepi cu stangul inca de dimineata?! Urasc traficul aglomerat, dar asta exista in multe colturi de lume… si cica, daca iti calculezi bine timpul, nu te enervezi. Sa-l vad eu pe ala care reuseste in fiecare dimineata sa se pregateasca, sa pregateasca copilul, sa plece devreme si sa stea calm sa astepte dupa toti idiotii care blocheaza intersectiile! Oricum, si mai tare inca urasc lucrarile interminabile care se fac exact pe mijlocul strazilor si faptul ca pe toti ii apuca reparatiile si constructiile exact in lunile cele mai aglomerate sau mai ploioase sau mai problematice sau ca nimeni nu pare sa aiba cap in a conduce activitati de genul asta. Urasc gropile uitate in asfalt si devierile haotice de la cursul normal si isteria si bulibaseala care se genereaza automat. Si nu mai suport Doreii care muncesc “din greu” peste tot, inclusiv la izolatiile astea de blocuri care sunt la moda acum, Dorei care sunt spirituali pana in maduva oaselor, dar care nu mai au ochi sa vada si ca iti scapa o galeata in cap in timp ce te fluiera.

Bine, cred ca am ceva cu mesterii si meseriasii in general in momentul asta pentru ca mi s-a luat de ei pana peste cap – toti cer bani… multi si inainte, si apoi lucrarea in sine dureaza o vesnicie si e facuta doar pe principiul “las’ ca merge si asa!”. Ce conteaza ca, in timp ce construim ceva, stricam altceva? Ce importanta are ca promiti ca termini in 3 saptamani si dureaza 3 luni? Sau nu e normal sa bati palma pentru o suma si pe parcurs sa iti aduci aminte ca mai ai o nunta sau un botez ceva si… de unde sa scoti bani? Mai cere-i fraierului care sta cu casa balta si asteapta sa iti vina tie cheful de munca! Cine e de vina? Probabil ca tot fraierul… ca, daca ti-ar da un sut in fud, probabil atitudinea ar fi alta.

Da, mi s-au strans multe deja. Pornind de la lipsa de respect a celor care se aseaza la casele speciale pentru femei insarcinate si nu au nici o jena sa isi descarce cosurile cu varf pentru ca sufera probabil de miopie in fata celor care au prioritate… sau ce atata tevatura??? Ca doar nu te-a pus nimeni sa faci copii, nu? Si culminand cu cei carora le casuna pe masina ta fara motiv intemeiat si ti-o lasa pe janta si fara strergatoare. A, sa zic mersi ca nu o si zgarie?

Asa ca... pana la urma... ce atata Paris?? Romania e tara tuturor posibilitatilor, iar Bucurestiul orasul tuturor provocarilor! Daca supravietuim aici acum, sfarsitul lumii din 21.12.2012 o sa fie floare la ureche pentru noi!   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu