Parisul este si va ramane un oras de suflet pentru mine. Cand imi va pieri orice urma de romantism, voi reveni aici pentru a ma reincarca din plin cu acest sentiment ce pluteste in aerul capitalei franceze.
Salonul Auto gazduit anul acesta de Paris a fost scuza perfecta pentru a revedea acest loc drag.
Cu toate astea, Salonul in sine a fost o bucurie pentru noi.
Ce am retinut si cu siguranta vom evita la urmatoarele expozitii de o asemenea anvergura este vizitarea Salonului, probabil a oricarui salon auto, intr-o zi de week-end. Nu cred ca am vazut in viata mea atata popor laolalta. Cu exceptia standului Ferrari unde am putut sa savuram fiecare clipa petrecuta cu si in frumoasele exponate, in rest am fost membrii unor grupuri compacte care vizitau ce standuri puteau si incercau sa se bucure de aceasta experienta "extrema". Cred ca cel mai tare imi pare rau ca nu am putut face mai multe fotografii si de o calitate mai buna. In rest, pot spune ca a fost super distractie, de la imbulzeala, urcatul in exponate si mancatul stand turceste a celui mai prost hot-dog ever si totusi cel mai bun din lume!
Cu mandrie patriotica, am constatat ca standul Dacia era la fel de vizitat ca alte marci mai renumite si chiar avea cu ce sa se laude.
In rest, am salivat dupa multe, poate prea multe modele de masini si nu numai (au mai fost piane, biciclete, motociclete).
Dar sa lasam imaginile sa vorbeasca de la sine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu