Cred ca mi-am mai spus parerea despre acest lucru. Nu imi plac mesajele trimise la gramada si nu trimit texte preluate doar pentru ca asta e trend-ul. Pe cat posibil, sunt adepta personalizarilor. Imi place sa “simt” omul si sa imi dau seama de conexiunea care (mai) exista intr-o relatie de orice natura ar fi ea. Din motivul asta tin sa le multumesc tuturor celor care au avut interesul sa imi/ne ureze ceva, multumesc pentru cadouri, pentru invitatiile pe care le-am primit si le multumesc celor care ne-au trecut pragul. Chiar suntem norocosi sa avem multe si multi oameni dragi in jur si suntem recunoscatori.
Si le multumesc si celor care au decis sa ne ignore. Recunosc si accept si sunt de acord cu lipsa de chef sau cu alte prioritati care nu iti mai lasa timpul necesar sa bagi in seama pe toata lumea. Pana la urma e o socoteala justa si cea conform careia, daca nu mai ai ceva in comun cu o anumita persoana, nu mai are sens sa pierzi 5 minute din viata cu un apel sau scriind caracterele unui mesaj. Votez pentru sinceritate si transparenta.
In acelasi timp sunt destul de mult impotriva obligatiilor. Spun “destul de mult” pentru ca uneori si eu mai cedez in fata lor. Deh, asta ne face societatea! Dar nu sunt de acord cu a face lucruri din obligatie, nu cele care ar trebui sa vina din suflet cel putin! Pe mine una nu un cadou ma face fericita, ci dragostea cu care mi-a fost ales si daruit. Nu faptul ca am fost “bifata” pentru ca e Craciun ma multumeste, ci timpul care imi e dedicat periodic pentru ca intrebarea “ce faci?” chiar e reala si nu doar o formula de salut. Iar atunci cand invit pe cineva, o fac pentru ca asa simt, prin urmare un simplu “nu” ar fi suficient sau un motiv de refuz sincer, fara ocolisuri. Nu-mi place sa insist, nu agreez vizitele de curtoazie si ma agita tensiunea celor care sunt mereu pe picior de plecare. Nu ma astept ca, daca invit sau sun pe cineva, sa-mi fie intors “favorul”, dar nici nu o sa invit si nu o sa sun la nesfarsit daca de partea cealalta nu sunt initiative pentru ca, oricata treaba am avea si oricate problem ne-ar coplesi, in comunicare e nevoie de cel putin doua parti iar pe un pod de legatura trebuie sa te intalnesti totusi undeva pe parcurs macar daca nu e posibil mereu la jumatate.
Asa ca imi exprim public dorinta de a fi mai degraba ignorata, decat sa fiu inclusa intr-o lista pentru ca asa trebuie. Daca s-au intamplat cele de mai sus sau altele de genul, acum sau pana acum, va rog cu tot respectul si toata intelegerea sa evitati sa le mai faceti pe viitor. Ma simt stanjenita si cred ca reactionez aiurea, “ne-in largul meu”… si nu serveste la nimic pana la urma.
Poate sunt transanta, dar nu o fac din rautate sau pentru ca as avea vreun resentiment sau vreo frustrare. Dimpotriva! Vreau sa ii apreciez pe cei cu care am compatibilitati si sa le las celorlalti timpul si energia de a si le gasi pe ale lor. Vreau sa fiu deschisa si directa pentru ca nu vad de ce m-as ascunde dupa formalitati si pretentia de a fi ceea ce nu sunt sau de a simti ceea ce nu simt. Inteleg problemele si faptul ca in diverse momente oamenii trec prin situatii si crize si tensiuni si nu ma grabesc sa judec sau sa tai legaturi fara drept de apel. Prin urmare am usa deschisa pentru oricine oricand, atata vreme cat exista dorinta si suflet si implicare, atata timp cat exista nevoia de a fi impreuna. Nu vreau cadouri, vreau zambete si voie buna. Si, acolo unde nu e posibil, vreau sa mi se dea sansa sa aduc eu o vorba buna, vreau sa ascult, sa dau un sfat, sa ajut. Nu cred ca e o optiune aceea de a ne incarca cu lucruri pe care credem noi ca se asteapta altii sa le facem, ci mai bine am cauta sa ne simtim bine, sa ne relaxam, sa ne bucuram de ceea ce avem sau ni se ofera, sa ne alegem oamenii cu care chiar vrem sa fim. Parerea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu