Exista cate una in fiecare clasa, si la scoala, si la gradinita si la cresa. Se dau peste cap educatoarele cu poezii si cantecele, parintii se emotioneaza si tin sa fie prezenti sa faca poze, vine Mosu' si aduce cadouri, toata lumea se agita si se entuziazmeaza... Mai putin pustii cred!
De la Mos Nicolae ii tot spun Arinei ca o sa vina si Mos Craciun, ca vine la gradinita cu sacul si aduce cadouri, ca trebuie sa fie cuminte si sa invete o poezie. Ea "da, da", eu fericita ca am gasit motiv de santaj... Ca n-a vrut sa invete poezia am mai zis deja. N-am zis insa ca pe final incepuse sa se cam plictiseasca de ideea asta de Mos neserios care tot vine, dar nu mai ajunge, ca mintea ei il cam baga in aceeasi categorie cu vrajitoarea sau lupul cel rau, adica o fiinta care da, exista dar nu e niciodata vizibila si prin urmare nu merita sa fie luata in considerare daca nu ne convine.
Serbarea asta de marti dimineata cred ca a fost facuta mai degraba pentru parinti. Bietii copii se bucurau doar ca mami si tati mai stau cu ei. Nu pricepeau neam de ce sunt impopotonati cu rochite si fundite sau transformati in costume de pitici si mini-Mosi in care se sufocau. S-au speriat de Mos de cand l-au vazut si l-au urat pentru ca toata lumea ii impingea sa mearga la el si s-ar fi lipsit de toate cadourile din lume numai sa fie lasati in pace.
Logic, s-a lasat cu tipete si urlete, fiecare se ascundea pe unde putea, 2 fetite mai curajoase au mormait vreo 2 versuri pe care nu le-a inteles nimeni, un fotograf sresant tot urla "Ia, ia!" si prin asta copilul trebuia sa stea frumos si sa se uite la aparat sa iasa poza bine. Eu una nu-mi doream decat sa se termine pentru ca ma simteam bulversata. Bietii copii cu atat mai mult n-au inteles care e partea amuzanta si de ce toata lumea l-a tot laudat pe Mosul asta care nici sa vorbeasca nu prea stia.
Dupa serbare Arina a vrut sa mearga acasa. Iar a 2-a zi mi-a zis ca ea nu vrea sa mearga la gradinita si ca nu vrea sa mai vina nici un Mos. I-am dat dreptate... Cred ca in mare trebuie sa le expunem copiiilor lucrurile, sa le povestim despre una-alta, sa le explicam pe cat posibil ca ei sa inteleaga... si sa ii lasam sa aleaga. Altfel nu reusim decat sa ii timoram si sa ii lasam cu sechele mai mult sau mai putin adanci care sa ii afecteze cum nici nu ne putem inchipui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu