... zic unii ca ar fi azi. De fapt s-a facut atata valva pe tema asta, incat eu sa fi fost in locul lui, al Sfarsitului, m-as fi ambitionat sa apar in alta zi. Asa, sa fac multora in ciuda! Au imaginatie oamenii, nu gluma! Asta ca sa nu spun ca s-a aberat si se abereaza la greu. (Na, ca taman am spus-o!)
Mie una nu mi se pare ziua asta in mod deosebit aparte. Si stiu ca nu sunt singura. Ceea ce simt eu, poate, diferit e ca sfarsitul asta al lumii a venit deja de o buna bucata de vreme. A venit incet, cumva pe nesimtite si il traim si il lasam sa puna stapanire pe noi cu fiecare zi tot mai mult. Cred ca niciodata nu m-am lovit de rautate mai mult ca anul asta si mai mult ca in ultima luna si niciodata nu am avut de-a face cu atata lacomie, cu egoism, orgolii, interes doar pentru propria persoana, sete de putere, prefacatorie, minciuni. Devine din ce in ce mai greu sa te agati de putinii oameni care mai au valori si care incearca sa mai faca un bine pentru ca pot si pentru ca vor sa isi pastreze aproape familia, prietenii si nu numai.
Si in saptamana asta de dinaintea Craciunului... am vazut oameni si oameni in toata "splendoarea" lor. Parca nu reusesc sa mai emane decat frustrari, isterie, parca sunt fiare care scot coltii si pentru un fir de ata. Nu prea mai crede nimeni in respect, nu mai exista drepturi, doar cel mai tare castiga, ne inconjoara violenta fizica, dar si cea verbala, credeam ca nu ne mai poate mira nimic... si totusi sunt fapte care ne lasa masca in fiecare zi.
Si atunci ce sfarsit de lume ar putea sa ne mai sperie?! E rau sa dispara totul dintr-o data din moment ce nu am mai sti nimic sau e ingrozitor sa ne dezumanizam si sa ne invatam copiii ca trebuie sa se apere prin orice mijloace si sa ii doboare pe ceilalti ca sa poata supravietui?! E asa cumplita secunda de la a fi la a nu fi sau e mai dureroasa degradarea zilnica si rasturnarea oricaror reguli de bun simt, daramarea unor ierarhii care au functionat si ne-au trasat traiectorii pe care acum, haotic, le ignoram si le incalcam ca sa ajungem nici noi nu mai stim unde?!
Nu Sfarsitul Lumii ma sperie pe mine, nu Universul, nu Natura. Ma sperie oamenii si "minunatiile" de care sunt ei in stare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu