marți, 29 ianuarie 2013

AMR... foarte putin!

Si incep sa ma stresez, sa am emotii, sa imi fac o mie de ganduri… ca doar de data asta stiu cam la ce sa ma astept. Si la momentul marelui adevar cred ca o sa ma panichez chiar… pentru ca stiu ca intotdeauna si cel mai bine organizat si mai previzibil scenariu are scapari si sanse sa o ia razna.

Tare as mai opri timpul in loc! Nu neaparat de frica. Ma gandesc insa ca sint ultimele zile de sarcina pentru mine ever, ultimele zile in care simt adevarate valuri rascolindu-ma pe interior, ultimele zile in care Arina spune ca isi pupa surioara pe burtica, ultimele zile de dinaintea unor mari schimbari. Si apropos de Arina, cata intelepciune pe capul ei!! “Te doale bulta, mama? Ai bebe, de-aia!” :)

Acum, nu vreau sa imi sperii prietenele insarcinate pentru prima data! Nu vreau sa aiba nimeni impresia ca am ajuns intr-o faza atat de rea, incat imi vine sa bag capul in nisip… desi cam imi vine. :) Dar sunt emotii multe, de tot felul si stari fluctuante si coplesitoare si reactii imprevizibile… si e greu, desi e frumos. Sunt trairi surprinzatoare pe care trebuie sa le luam ca atare, asa cum acceptam ca nu prea avem nici un control asupra lor – cu cat ne resemnam in fata lor si le tratam ca experiente inedite, cu atat ne putem linisti si bucura de ceea ce ni se intampla.

Avantajul e ca, oricine se pregateste sa devina mama descopera sau invata acum cum sa fie puternica si curajoasa, invata cum sa lupte si sa darame muntii numai ca puiului ei sa ii fie bine. Sunt convinsa ca fiecare gaseste resurse si capacitati de a se descurca cel putin. Mamele sunt grozave!! Si ma refer la mame in adevaratul sens al cuvantului, nu doar la simple purtatoare de sarcina. Ceea ce vreau eu sa fac e sa le atrag atentia celor din jur sa fie atenti cu ele, sa nu isi canalizeze atentia doar spre zgatia mica care in primele zile nu stie decat sa se strambe :). Vreau sa subliniez ca au nevoie sa auda si sa simta si ele ca apropiatii sunt mandri de ele, ca au rabdare cu ele si le sunt alaturi pentru ajutor fizic sau psihic. N-ar fi rau deloc sa primeasca si confirmari si interes si incurajari si intelegere… mai ales din partea tatilor. Dar nu trebuie sa le spun eu asta, nu? Stiu si ei foarte bine ce au de facut! :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu