Ma bucur ca am avut timp de citit in ultima vreme. Nu pot sa
spun ca am gasit carti care sa ma impresioneze in mod deosebit, dar, pana la
urma, cred ca orice exercitiu de lectura e binevenit.
Am terminat saptamana trecuta “Pe apa simbetei”, cartea
Ilenei Vulpescu. E oarecum trista… dar realista. Nu e siropoasa, e o poveste de
viata descrisa destul de minutios. Sau sunt de fapt povesti care se
incruciseaza si se influenteaza. E un tablou cu multe personaje, de toate
soiurile, bune si mai putin bune, cu calitati si defecte… asa ca peste tot in
jurul nostru. Si are autenticitate pentru ca e opera unei doamne care a trait
si inainte si dupa ’89, care poate sa compare, care are intelepciunea sa isi
impuna punctele de vedere in mod discret, care are calmul si seninatatea unei
persoane trecute prin viata, capabila sa accepte rostul lucrurilor si al
intamplarilor care vin si ne pun la incercare.
Per total mi-a placut. Si, desi ii prevedeam sfarsitul, m-a
facut sa plang. Nu stiu de ce… pentru ca nu a fost un sfarsit rau neaparat. Dar
asa… uneori lucrurile simple si firesti ne starnesc emotii puternice.
E o carte care mi-a fost recomandata (si imprumutata) si pe care o recomand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu