Raspunsuri

Ma intreaba toata lumea cand nasc. Si e normal cred… pentru ca mai am foarte putin. As naste azi pentru ca abia imi mai duc burta si pentru ca “cineva” pare sa nu mai aiba loc si ma inghesuie si ma face sa imi simt aproape fiecare organ intern. Si as naste peste vreo 3 luni pentru ca imi e cam teama de marele moment care va aduce multe schimbari.

Raspunsul e insa ca am incredere in Pufosica mea. Asa cum am avut si am in continuare in Arina. Am asa convingerea ca fetele mele sunt istete si descurcarete si stiu sa isi aleaga momentele. Si deci si asta mica o sa vina cand vrea ea si cand o sa fie cel mai bine!

Ma intreaba toata lumea si cum o s-o cheme pe Pufosica. Si mereu sunt cam vaga in raspunsuri. Si cred ca asa o sa si raman… Pentru ca raspunsul e ca prefer sa fie oarecum secret, oarecum intim, oarecum o decizie de final, luata in 2 pe baza a ceea ce simtim ca se potriveste. Nu stiu daca un nume e predestinat sau nu, nu stiu daca are vreo putere sau vreo influenta asupra celui/celei care il poarta. Stiu doar ca o sa aiba de tras de el toata viata si as vrea sa il aleg discret, fara pareri pro si contra… Am cerut doar parerea celor foarte si direct implicati, celor care am crezut eu… noi ca au un cuvant de spus.

Ma mai intreaba lumea si cat de pregatita sunt de momentul Zero. Sau mai degraba cei mai multi se asteapta sa fiu, avand in vedere ca am deja o experienta la activ. Raspunsul e ca niciodata nu poti fi 100% pregatita pentru ceea ce se intampla la finalul celor 9 luni… si nici pentru ceea ce urmeaza imediat dupa… sau 1 luna, 2, 3 dupa… Cred ca mereu e altfel… Eu ma simt altfel si tot ce imi doresc e sa reactionez mai bine… sau in orice caz nu prea rau! Mi-e frica si am recunoscut asta din capul locului. Dar rezultatul va merita infinit toate eforturile!

Si in rest, nu ca as fi eu vreo experta sau cineva ale carei sfaturi trebuie urmate… Dar, fara un botz de om cu ochi curiosi si manutze mici care sa te puna pe jar din te miri ce, zau daca are vreun rost existenta pe planeta asta. Sa nu spun ca idealul e de 2. Sau chiar 3 daca instinctele parintesti se trezesc devreme. :) Da, eu as fi facut 3 daca as fi fost mai tanara… asta e un alt raspuns! Fiecare si le stie insa pe ale lui, iar viata are uneori intorsaturi ciudate ignorand dorintele noastre.

 

Si ca ultim raspuns... per total sunt bine si le multumesc celor care ma intreaba si celor carora le e dor de mine. Iar celor care mi-au fost prieteni de conjunctura si care m-au uitat in lipsa unui contact vizual direct le spun ca ma asteptam. Am dezvoltat un nivel destul de ridicat de toleranta la dezamagire. :)

 

A, ca era si asta un subiect... Nu stiu cand va fi botezul. :) Dar as invita doar persoane care isi doresc sincer sa participe. Si as incuraja exprimarea deschisa si directa in acest sens.