A doua zi, am optat sa o petrecem
in afara capitalei, bifand doua obiective pe care am dorit in mod
deosebit sa le vizitam, respectiv piata plutitoare Damnoen Saduak si
Tiger Project despre care doresc sa va vorbesc intr-un post separat
pentru ca merita o atentie deosebita. Dupa circuitul in nord si dupa ce
am fost in Phuket, ne-am intors in Bangkok.
La
capitolul mall-uri si magazine ai de unde alege. Aici gasesti orice de
la piete stradale cu produse "marunte" pana la centre comerciale cu
branduri de branduri unde poti lasa cu usurinta calatorului necugetat o
mica avere. Preturile depind, ca peste tot, de calitate si de marca ce o
reprezinta, deci putem vorbi de produse extrem de ieftine sau extrem de
scumpe. Toate insa au un anume public caruia i se adreseaza.
Bangkok-ul
insusi e plin de astfel de contraste, de la zgarie norii din zona
financiara pana la cocioabele de pe malul raului Chao Phraya. Noua ne
place mult sa ne plimbam de aiurea si sa cascam gura pe strazi, e o
incursiune in necunoscut cu adevarat incantatoare pentru ca asa iei
pulsul orasului, iei contact cu locuitorii sai si observi mai atent
culoarea locala.
In
ultima zi petrecuta in Bangkok am optat pentru a vizita Marele Palat si
templele din jurul sau. Nu am vrut sa ratam plimbarea cu Sky Train-ul
care a fost cu adevarat impresionanta. Daca esti putin atent este
imposibil sa nu te descurci desi are ceva linii. Impresionant este cand
gasesti o statie unde trenurile sunt pe 2 etaje, la fel de interesant
este si parcursul "printre nori" de la o statie la alta. Pentru a
continua ineditul am luat un taxi pe apa, o barca maricica unde incapeau
multi calatori si care oprea la diferite pontoane.
Ca
o paranteza, la intoarcere pentru ca eram destul de doborati de caldura
am luat un taxi care s-a dovedit a fi mai ieftin (calculat la 4
persoane insa) decat combinatia Sky Train si taxi pe apa, totusi ne-am
bucurat ca le-am putut testa pe toate.
Am
coborat la statia de unde aveam sa ajungem la o piata de flori,
Memorial Bridge. Am bajbait si aici si am ajuns in spatele pietei,
intr-un depozit care nu cred ca vazuse multi turisti la viata lui. Unii
comercianti ne priveau ca pe niste mielusei rataciti dar nu ne-au dat
mare importanta. Piata, pietele de fapt pentru ca s-a dovedit ca erau
mai multe, sustin o adevarata industrie. Florile ajung in special la
temple si hoteluri. A fost incredibil sa vezi saci, mormane de saci, cu
flori.
Vizita la Wat Phra
Kaeo si Complexul Marelui Palat a fost presarata de ceva obstacole ca
sa fie totul mai incitant. Nu prea stiam exact incotro trebuie sa mergem
dar pana la urma ne-am descurcat. Daca te documentezi de acasa, vei
stii ca in jurul palatului sunt multi binevoitori care vor sa te
convinga ca musai azi e nu stiu ce procesiune destinata exclusiv
thailandezilor pana la ora x (si alte asemenea povesti) si daca vrei sa
vizitezi altceva intre timp au o recomandare si mijloacele de transport
adecvate pregatite, doar-doar pici in plasa. Trebuie sa le zambesti, sa
le multumesti si iti vezi de drum, orice ce ti-ar spune nu trebuie sa te
lasi convins sa te abati de la traiectoria ta. Palatul are program in
fiecare zi pana la h17, fara pauza de pranz cum am mai auzit de la
domnii cei binevoitori.
Daca in alte parti prin imbracaminte adecvata se intelege si un pantalon 3/4 deci care acopera genunchii, aici trebuie sa iti acopere glezna (fie ca e pantalon sau fusta). Daca nu esti dotat de acasa, contra unei garantii care iti e returnata la final, primesti o tinuta completa, nu tocmai coborata de pe un podium de moda, dar in parametrii decentei pe care trebuie sa o afisezi aici. O experienta interesanta si aici, la palat, parte din istoria acestui popor. Mie personal mi-a placut si mai tare templul vecin, Wat Pho sau templul lui Buddha Culcat (si nu pentru ca il luase somnul - numele sau literal insemnand tocmai "Cel Treaz" - ci pentru ca era in momentul cand a intrat in Nirvana) unde veti regasi o statuie enorma, greu de fotografiat in intregime si cu adevarat impresionanta.
Se vede cu usurinta ca mi-a placut acest oras (ca si fiecare bucata de pamant pe care am calcat in Thailanda) pentru ca am scris un post generos pe tema asta si ar mai fi multe de povestit dar sunt sentimente, trairi si amintiri greu de descris prin simple cuvinte asa ca am decis ca le voi pastra in suflet de acum si pentru totdeauna.
Daca in alte parti prin imbracaminte adecvata se intelege si un pantalon 3/4 deci care acopera genunchii, aici trebuie sa iti acopere glezna (fie ca e pantalon sau fusta). Daca nu esti dotat de acasa, contra unei garantii care iti e returnata la final, primesti o tinuta completa, nu tocmai coborata de pe un podium de moda, dar in parametrii decentei pe care trebuie sa o afisezi aici. O experienta interesanta si aici, la palat, parte din istoria acestui popor. Mie personal mi-a placut si mai tare templul vecin, Wat Pho sau templul lui Buddha Culcat (si nu pentru ca il luase somnul - numele sau literal insemnand tocmai "Cel Treaz" - ci pentru ca era in momentul cand a intrat in Nirvana) unde veti regasi o statuie enorma, greu de fotografiat in intregime si cu adevarat impresionanta.
Se vede cu usurinta ca mi-a placut acest oras (ca si fiecare bucata de pamant pe care am calcat in Thailanda) pentru ca am scris un post generos pe tema asta si ar mai fi multe de povestit dar sunt sentimente, trairi si amintiri greu de descris prin simple cuvinte asa ca am decis ca le voi pastra in suflet de acum si pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu