Prietena noastra Daniela, a calatorit in anul 2000,
impreuna cu fratele ei, Liviu, in Tanzania. Pentru ca experienta mi
s-a parut cu adevarat inedita, pentru frumusetea si naturaletea
relatarii din jurnalul sau de calatorie, am rugat-o sa fie invitatul
nostru special din luna aceasta.
Iata povestea unei
calatorii minunate,in cateva episoade:
“It is rough
It is dusty
But ...
It is an adventure”
29.08.2000 - Aventura a
inceput la bordul unui avion Boeing 737 care a plecat de pe
aeroportul Otopeni la ora 6:55. Am facut o escala la Amsterdam si pe
la ora 13 (ora Olandei) ne-am suit in avionul “Marie Curie” (un
McDonnell Douglas cu 297 pasageri la bord) cu destinatia Kilimanjaro
International Airport - Tanzania.
Culmea, la intoarcere eram
in Amsterdam in avionul care pleca spre Romania si asteptam sa
decolam. In spatele nostru era avionul Marie Curie. Imi aduceam
aminte ce emotii am avut cu 17 zile in urma si-mi doream sa fiu iar
in acel avion. Dar sa revin. Am ajuns in Tanzania pe la ora 20:30, pe
intuneric. In avion am avut loc la geam si am vazut niste imagini
superbe ... cand am trecut pe deasupra Alpilor ...
dunele de nisip din Egipt
... apusul soarelui ...
Am coborat din avion, am
trecut de controlul cu vaccinul pentru febra tifoida si ... prima
surpriza: nu puteti intra fara viza. Eu citisem in mai multe locuri
ca nu ne trebuie viza. Am stat la coada la viza si pana la urma i-am
convins ca nu ne trebuie, ca Romania si Tanzania sunt prietene de
multi ani ... Apoi a venit a doua surpriza: bagajele s-au pierdut pe
undeva, ori au ramas in avion, ori s-au ratacit in Amsterdam.
Bineinteles ca noi am avut lucrurile de
valoare (echipamentul de munte care o parte era nou si foarte scump)
si strictul necesar in rucsacelul din avion. Am completat un formular
cu descrierea si continutul bagajului, am dat adresa unui hotel
(Marangu Hotel) unde credeam ca o sa stam, am primit cate 50 $ pentru
fiecare rucsac lipsa si ne-au spus ca vom primi bagajele maine sau
poimaine. Dupa ceva targuiala am luat un taxi, impreuna cu un german,
pana in Marangu Village unde locuieste ghidul pe care il cautam.
Soferul a zis ca ne duce el la un alt
hotel (lodge, de fapt) mult mai ieftin. Si uite asa am ajuns la
Babylon Lodge aproape de ora 23. Muntele nu l-am vazut nici din avion
si nici de pe drum. De fapt nu am vazut nimic pe drum din cauza
intunericului. M-a frapat doar faptul ca din loc in loc erau "speed
hump"-uri pe drum. Nu am mai vazut asa ceva pana acum. Soferul
s-a oferit sa se intereseze si de bagajele noastre si sa ne dea de
veste imediat.
30.08.2000 Primele imagini vazute in
Marangu Village: foarte multi bananieri.
Dimineata am stat putin in curte pana
ne-a trimis soferul vorba ca va veni dupa-amiaza, poate si cu
bagajele noastre. Asa ca am plecat la plimbare prin Marangu, un sat
cu foarte multi copii care erau la scoala si foarte multa vegetatie.
Un localnic s-a oferit sa ne arate niste cascade. Prima pe care am
vazut-o a fost Kinu Kamori Water Fall care se afla pe pamantul unei
misiuni luterane si are aproximativ 10m. In partea de sus a cascadei
se afla o statuie a fecioarei Maria, de culoare.
Am vazut foarte multe scoli si foarte
multi copii (in general o familie are intre 4 si 6 copii) care te
saluta de departe (“Jambo”). Toti elevii poarta uniforma, atat
cei mici cat si cei de la liceu.
La pranz ne-am intalnit cu soferul de
taxi dar nu avea vesti despre bagajele noastre. Dupa-amiaza ne-am
dus sa-l cautam pe ghid (dl. Minja) pe care l-am gasit la o
ceremonie catolica.
Dupa ce s-a terminat ceremonia ne-a
invitat la el acasa si ne-a servit cu porridge si bere facuta la
Moshi. Am stabilit ca imediat ce ne recapatam bagajele sa plecam pe
munte cu doi dintre baietii lui. Unul va fi ghid iar celalalt
bucatar.
Cafeneaua vieneza: maine ne continuam calatoria alaturi de Daniela. Stay tuned!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu