La 3 luni am devenit o domnisoara foarte frumoasa, cu trasaturi expresive. Si nu spun asta pentru ca asa ma vede mami, ci pentru ca e o realitate. Sunt un bebe simpatic si vesel... si astfel ma pot lauda cu un chip luminos pe care e imposibil sa nu il indragesti.
Unii spun ca seman cu Ari. Ceea ce e oarecum adevarat. Am trasaturi similare cu cele ale surioarei mele cand avea si ea 3 luni. Dar eu sunt mai pufoasa (desi in ultima vreme nu-mi prea mai place asa mult sa mananc) si sunt mai vorbareata. Ari nu vorbea mult cand era mica, dar vorbeste acum non-stop, iar eu ma simt datoare sa ii raspund.
Inca nu m-am hotarat daca o sa fac si niste carlionti ca ea, dar in mod sigur am in plan sa fiu la fel de fotogenica. Asta pentru ca si mama si nana ne pozeaza de zor, cu sau fara ocazie. Si pentru ca sunt fetita, iar fetitele poarta rochite, si rochitele colorate dau foarte bine in poze. Nu mai spun ca mami e foarte laudaroasa in ceea ce ne priveste si atunci ne trimite virtual peste tot si la toata lumea!
In rest sunt un copil normal - nici prea cuminte, dar nici suparacios sau plangacios. Am si eu toanele si pretentiile mele, dar in general imi e mila de mami si atunci o las sa doarma noaptea. Imi place sa merg la plimbare, dar tin neaparat sa cam vad si eu pe unde merg. De-asta imi place sa stau in brate in sus, de-asta imi tin capul batos si de-asta am tendinta sa ma aplec in fata si sa dau semne ca as lua-o la mers. Probabil ca nu realizez eu inca tot ce e de realizat, dar sunt curioasa si atenta si in mod sigur o sa percep esentialul in scurt timp.
La astea 3 luni, ai mei ma iubesc enorm... ma iubesc din ce in ce mai mult si fac totul ca eu sa simt asta. Asa ca o sa am pe ce sa ma bazez si o sa am si potential ca la 4 luni sa fiu speciala si unica, dosebita, minunata... si inca in multe alte feluri. Asa cum sunt si acum de fapt. :) Si chiar sunt modesta, sa stiti!
Va pup,
Kate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu