miercuri, 22 mai 2013

Primul mesaj al Arinei

BFP-ul meu are darul de a pastra tot felul de lucruri - mail-uri, poze, te miri ce... Si cand le scoate la suprafata, dupa nu stiu cata vreme, e ca si cum ti-ar da o lovitura direct la corazon. Ieri mi-a dat textul de mai jos... intr-un mail pe care eu l-am trimis mai multor prietene acum 3 ani si ceva... de fapt cand avea Arina o saptamana. Eu nu l-am pastrat, uitasem complet de el. Si cand am citit... m-am emotionat. Chiar daca intre timp a aparut si Kitty si am mai trecut inca o data prin ceva asemanator... trebuie sa faceti copii ca sa intelegeti ce inseamna emotia zilei in care un bebe vine pe lume. Transpun textul aici pentru imortalizare... foarte usor adaptat... parca prea dadusem detalii intime atunci. :)) Multumesc, BFP!!!
 
"Dragele mele,
 
Am fost atat de ocupata in ultimele zile, incat nu am avut timp sa raspund la toate mesjele frumoase pe care le-am primit de la voi. Va multumesc frumos-frumos si ma gandesc sa va dau cateva detalii despre aventura venirii mele pe lume.
 
Se intampla cam acum o saptamana. Pe la 1 si jumatate noaptea m-am gandit eu ca nu prea mai vreau sa stau la mami in burtica si am cam inceput sa ma agit. O loveam pe mami ca de obicei, dar mai faceam ceva... nu stiu cum sa va explic... stiu doar ca pe mami o cam durea. Eu nu voiam sa o doara, dar voiam sa ies... si am produs din alea... cum le spuneti voi, oamenii  mari - contractii. Sa se prinda mami ca vreau afara. Si s-a prins. Pe la 4 l-a trezit pe tati si apoi am plecat la spital. Cand am ajuns acolo, o tanti doctorita a urcat-o pe mami pe o masa si... ups, nu stiu ce voia sa imi faca. M-am gandit ca ma trage afara atunci, dar... i-a zis lu' mami ca trebuie sa mai asteptam putin. Apoi ne-a urcat pe alta masa si am simtit prin burtica lu' mami un gel rece si niste curele... ce-or fi fost si alea nu stiam, dar am zis ca asa o trebui sa fie. Auzeam ceva bipaind afara si tanti aia i-a explicat lu' mami ca inimioara mea bate asa. Apoi a zis ca bate cam rar si a cam speriat-o pe mami... s-au grabit sa il cheme pe nenea doctorul meu pe care il stiam eu bine si pe mami au schimbat-o si au pregatit-o de operatie. Si s-a intamplat totul asa de repede... Mami avea si emotii si i s-a facut tensiunea mare, dar eu o incurajam si ii spuneam ca o sa fie totul bine. 
M-a scos repede nenea doctorul... la 6.35 si de bucurie am tras niste tipete... sa auda toata lumea ca am venit. M-a luat o tanti si m-a cam zmotocit un pic, m-a infofolit intr-o carpa si apoi m-a dus langa mami sa o vad. Si mami m-a pupat de 2 ori si a ras la mine... si mie mi-a parut asa rau ca a trebuit sa o las acolo si sa plec la alti copii! 
Lu' mami nu prea i-a fost bine... mi-a zis ea dup-aia. Nu i-a placut la operatie si nici dup-aia, dar au ajutat-o doctorii si tanti asistentele si a trecut pana la urma. Mi-au adus-o dupa vreo 25 de ore... si m-am simtit si eu mai bine. Asta pentru ca eu nu am putut sa mananc fara ea... nu mi-a placut si mi-au pus o chestie urata la manuta si imi dadeau sa pap prin altceva. Dar cand a venit mami si mi-a dat ea sa mananc, a fost totul bine. M-au lasat sa ma duc sa stau si cu ea in camera si venea si tati sa ma vada si abia asteptam cu totii sa mergem acasa. Dar mai intai eu trebuia sa mananc mult singurica si sa nu mai vomit. 
Acum sint acasa... de 3 zile. Am un patut cu verde ca de broscuta si dorm cu mami si cu tati in camera. Noaptea am fost cuminte ca imi era somnic rau... ziua am plans un pic sau un pic mai mult cam in fiecare zi, nu stiu nici eu de ce. Mami se panicheaza si nu mai stie ce sa imi faca. Dar o sa ma fac eu mare si o sa prind puteri si o sa ii spun mereu ca o sa fie totul bine.
 
Va multumesc inca o data si abia astept sa ne cunoastem personal! Sunt convinsa ca nu am salutat pe toata lumea, dar stiu ca o sa fiu iertata pentru ca sunt mica! :))
 
Pupici!   

Arina"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu