Ati observat de cine nu am mai vorbit eu de mult??? De fetele mele! Haaa! Glumesc, normal! De Toby! Toby, saracul... sacrificatul de serviciu, sacrificatul ultimilor 3 ani si aproape 5 luni, sacrificatul vesnic... pentru ca nu vad cum s-ar putea schimba semnificativ situatia pentru el in viitorul apropiat.
Hai, peste vreo 5-6 luni o sa mai aiba un stres! Inca o pereche de manutze mici care sa il zmotoceasca.Asta da schimbare! :) E incredibil de cate ori si-a luat-o si cum vine totusi in continuare sa sara pe Arina cand ajunge acasa, sa se joace, sa linga un obrajor. Nu prea are nimeni timp de el, e bagat in seama destul de putin... Arina e cea care nu il ignora, desi de foarte multe ori si ea e extrem de ocupata. :) Si totusi el nu face altceva decat sa vina sa stea si el langa oricare dintre noi. Iar cand vine cineva in vizita, e cel mai fericit. Poate, poate o veni cineva special si pentru el. Nu se intampla niciodata asa, dar si 5 minute de atentie daca primeste, el e multumit. Tobitza nu face altceva toata ziua decat sa doarma si sa astepte sa vina si vremea lui. Si imbatraneste asa... desi nu pare! :)
Recunosc... eu sunt vinovata. De 3 ani si 5 luni nu l-am mai luat in brate, il cert des... de stat in pat sau pe canapea nici nu se mai pune problema! Nu eu, el! :)) M-am focusat ce e drept total pe fete. Sotul meu ar putea sa spuna acum ca intre el si Toby nu e nici o diferenta! :))) Doar ca el are voie in pat! Sau o sa-mi spuna:"Nu mai da, femeie din casa ca ma faci de ras!!!" Ceea ce pot sa spun e ca in sufletul meu le recunosc meritele... si sunt si ei bagati pe undeva pe-acolo. Dar astept sa treaca fetele de 4 ani... ca am auzit eu ca abia atunci mamele mai devin iubarete si fata de altii/altele/altceva ce nu intra la categoria copil. :)) Rabdare sa existe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu