De ce scriu?!

Pornind de la o intrebare care mi-a fost pusa saptamana trecuta... stateam si eu si ma gandeam... De ce scriu?!? De ce blog?!? Cred ca am mai zis... si acum risc sa ma repet... Habar n-am! Nu-mi recitesc postarile. Dar ca sa nu existe dubii... lucrurile stau cam asa:

- satisfactie financiara... zero... si incep cu asta pentru ca la asta se cam duc oamenii in primul rand cu gandul. Nu exista publicitate pe pagina, de fapt se vede cu ochiul liber.
- scrieri la comanda... iarasi... zero... Nu scriu nimic impus, pe teme date etc. Scriu doar ceea ce simt, cand am chef, in functie de starea in care sunt si de ceea ce mi se intampla (mai rar despre ce NU mi se intampla). Scriu doar din experientele mele, parerile mele, prin filtrul meu, prin urmare nu pot sustine ca am mereu dreptate, pot fi confuza si contradictorie uneori pentru ca simt una acum si peste o luna poate ma razgandesc (sau ma mai "inmoi", cum zice cineva).
- scrieri pentru o tinta anume... gen "trebuie sa ajung la 100 de postari pe luna!"... Nici gand! N-am timp, uneori scriu pe foarte repede inainte, abia recitesc pe moment ce am insirat ca sa vad daca are vreun pic de sens. Nu am ciorne, nu am variante, rareori am modificari.
- scrieri pentru multumiri... departe de mine! Adica nu scriu sa mi se multumeasca sau sa ma pun bine cu cineva. Si nu scriu sa fac cuiva reclama. Scriu din convingere despre oameni care ma motiveaza si ma inspira, despre oameni care fac ceva cu viata lor si nu despre cei care doar stau si privesc. Scriu despre orice si oricine la modul pozitiv pentru ca mai cred inca in puterea exemplului. Si nu, nu prea scriu despre lucruri triste sau negative, desi imi mai spun si ofurile din cand in cand, pentru ca nu mi se pare ca merita sa imi pierd timpul si energia cu ele.

Si atunci:
- scriu pentru ca asa reusesc eu sa ma exprim cel mai bine... sau cel putin asa cred.
- scriu afectiv si emotional pentru ca ma bazez pe sentimente, pentru ca eu inca mai cred cu tarie ca oamenilor trebuie sa le spui ce crezi despre ei si ce simti pentru ei si pentru ca nu mi se pare putin lucru si nici macar pierdere de vreme ideea de a aprecia, a incuraja sau a emotiona pe cineva prin cuvinte. Si, judecand dupa reactiile celor despre care am scris, trag concluzia ca mai sunt si altii de aceeasi parere.
- scriu pentru ca imi place... si mi se pare ca imi consum timpul mai cu folos decat daca m-as uita la televizor sau as juca un joc pe Facebook.
- scriu pentru amintiri, pentru mine si ai mei si pentru a intelege poate, peste un timp, cine si cum am fost si de ce am ajuns unde am ajuns.
- scriu pentru cine are chef si timp si curiozitate sa citeasca.
- scriu pentru ca ma reprezinta si doar ce ma reprezinta.
- scriu pentru ca ma lupt cu mine sa fiu activa pe orice plan si in orice mod, pentru ca e mai placuta starea de oboseala acuta atunci cand ma asez seara in pat decat gandul ca a trecut o zi, iar eu nu am fructificat-o decat prin simpla vegetare. (Pe principiul asta, in 2 ore si jumatate de la trezire, am hranit copilul cel mic, am facut o tava cu briose, am framantat o paine, am terminat postarea asta... si mi-am mai spalat si parul!!!)
- scriu pentru ca scriu de ani de zile... si ii multumesc prietenei mele din liceu ca m-a ajutat din plin sa exersez! :) Si doamnei Georgescu pentru notiunile elementare de gramatica... Si deja incep sa ma simt ca la Oscar si nu e cazul!!

Scriu pur si simplu si ma simt ok sa citeasca si altii si ii incurajez si pe cei care simt ca au inclinatia asta sa o faca!