luni, 28 octombrie 2013

Povesti pentru copii... sa zicem!

Am mai zis cum e cu povestile astea pentru copii? Ca scleroza mea se pare ca se instaureaza incet si sigur. (Da' chiar!!! Ca uit am mai zis?!?) Cu riscul sa ma repet...

De cam un an si jumatate asa cumparam din greu carti. Si primim o gramada! Carti de povesti in principiu. Si, inainte sa le citim, le studiem pozele. Deocamdata acestea ne sunt mai la indemana, ce sa facem?!
Problema insa nu e ca "citim" prin poze, ci ce ne putem inchipui pe baza lor. Pentru ca, daca stim povestea, mai e cum mai e... Dar, daca e poveste noua si vedem imagini ca cele de mai jos, ce ne putem imagina??? Prea multe carti au desene monstruoase, scene triste sau chiar cu tenta violenta, prea multe sunt concepute intr-un mod urat, ca si cum publicul tinta nu ar avea o varsta frageda... Prea multe depasesc anumite limite. Adica sunt facute si vandute la gramada, iar cenzura... nu prea pare sa preocupe.

Noi am invatat sa le alegem si pe baza imaginilor, dar tot nu mi se pare normal. E adevarat ca iezi sunt mancati de lup si vrajitoarele sunt urate si rele si o otravesc pe Alba ca Zapada sau ii dau fusul Frumoasei Adormite sa se intepe. Si e adevarat ca lupul asta, nefericita creatura, a ajuns sa bantuie multe povesti si implicit sa ne bantuie si pe noi, astfel incat nu putem merge seara la culcare pana nu verificam ca am incuiat usa. Dar e obositor si, pana la urma, nici nu e chiar bine sa ascundem carti, sa incercam sa cosmetizam povesti din mers, asta si pentru ca trebuie sa tin minte ce am zis azi ca sa spun si data viitoare (pentru ca atat imi trebuie sa ma contrazic sau sa folosesc alt cuvant!!!), si pentru ca e si greu sa imi aliniez variantele si cu tataie care mai citeste si cu mamaie care povesteste altfel si cu educatoarea care cine stie ce morala scoate din poveste si cu actorii de la teatrul de papusi care cine stie ce personaje au. Si tot asa!

Pana la urma luam situatia ca atare si incercam sa ne adaptam. Dar uneori as arunca din cartile astea... ma indispun pe mine, ce sa mai zic de copil?!?! N-am dreptate?







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu