Avem prietene doctorite. Foarte bune! Si avem mare incredere in ele. Si stim si alti medici mai mult decat ok. Dar in acelasi timp am tot dat si peste tot felul de amatori... de parca in domeniul asta ar putea exista asa ceva!!! Si de fiecare data, mie una, imi vine sa ii dau in suturi afara din cabinet si sa ii trimit la scoala sa studieze din nou... sau sa faca pur si simplu alt ceva. Pentru ca e o crima sa tratezi oamenii dupa ureche si e si mai grav, din punctul meu de vedere, atunci cand pacientii sunt copii.
Am ajuns la saturatie cu mersul la doctor in ultima perioada. De fapt, in ultimii 4 ani am depasit un record cred. Nu vreau sa il supar pe Dumnezeu! Nu avem probleme grave. Si imi asum faptul ca uneori am mers si la simple controale, doar sa ne convingem ca e totul in ordine, ca nu sunt detalii pe care le neglijam... am facut exces de zel pentru fete. Dar am fost si indrumati gresit de multe ori. Am cerut si a doua si a treia parere... pentru ca am auzit reactii contradictorii, pentru ca au existat si specialistii incapabili sa ne convinga.
3 ORL-isti si 3 pediatri si-au dat cu parerea daca Arina are sau nu polipi. Am incercat sa aflam motivul pentru care e mereu fonfaita, pentru care ii curge sange din nas cand il forteaza prea mult, motivul pentru care sforaie uneori. Inca nu suntem lamuriti. Dar credem ca ceva-ceva are... si ca totusi ar trebui sa o lasam in pace o vreme pentru ca in niciun caz nu se pune problema de operatie acum... Si am ametit-o si pe ea mai mult decat am ametit noi. Deja se schimba la fata cand aude de spray, apa de mare, ser, picaturi... Iar noi uram in cel mai puternic mod aparatul de aerosoli, aspiratorul si batista bebelusului... pe care mai nou le folosim pentru Katerina.
Stiu ca mai toata lumea merge la homeopat acum. Am incercat si noi la un moment dat, dar nu am avut rabdarea necesara. In plus, homeopatul nu stiu daca ar fi putut da raspuns dilemelor noastre - avem sau nu deviatie de sept sau uite platfusu', nu e platfusu' sau de ce avem noi amigdalele mai mari decat normalul, de ce dintii de sus ii incaleca cu totul pe cei de jos si de ce avem in permanenta bubite de prin mai pana in septembrie de parca dau toate alergiile in noi. Si asta numai la un singur copil! Al doilea va veni probabil puternic din urma ca o sa ma intreb cat de curand ce naiba am facut de le-am defectat in asa hal!!!
Ma rog, inca mai sunt normala la cap... cred... si iau lucrurile ca atare. Nu mai contorizam banii pe care ii dam pe consultatii sau te miri ce tratamente... p-astea oricum nu le facem pe toate. Nu mai punem la socoteala faptul ca uneori a trebuit sa fugim de la serviciu sau sa ne prinda 9 seara pe la clinica. Dar ma ingrijoreaza faptul ca nu putem avea incredere, ca ne dam copiii pe mana nici noi nu stim a cui, ca ii stresam inutil... Si noi ca noi... ca, repet, nu avem mari probleme... Ne mai indispune cate-o raceala cand si cand. Dar parintii care au copii cu adevarat bolnavi...oare cum s-or descurca?? Nici nu vreau sa ma gandesc prin ce trec, cat de derutati si neputinciosi trebuie sa se simta, cate framantari si nelinisti trebuie sa indure. Numai Dumnezeu sa ne fereasca de boli si de rele! Ca in baza oamenilor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu