Prima zi de cresa

De fapt prima zi de cresa reloaded. Ca stim de acum 3 ani deja cu ce se mananca! Si nu, nu e mai usor pentru parinti!!

Kitty a fost matinala ca intotdeauna. De fapt am ajuns sa cred ca e pe o ora araba sau ceva gen. Sau mai degraba ma inclin in fata teoriilor ironice - tot ce n-ai fost te forteaza copilul sa fii, lucrurile pe care ai promis ca nu le faci in veci ti le scoate pe nas, gesturile ce te indignau la alti parinti ti se intorc impotriva... Si mai ales nu te pune cu incapatanarea progeniturii ca ti-o iei grav!!!
Ne-am trezit la 6 prin urmare, ne-am pregatit conform rutinei deja implementate si am trecut la fapte. Eu nu mi-am asumat startul precoce, asa ca a mers cu tati si mamaie. Mamaie ar fi fost in stare sa stea cu ea acolo... Ceea ce ar fi atras un esec din start. Iar norocul a fost ca e curioasa si ca ii place agitatia, deci n-a varsat nimeni lacrimi azi. Povestea va sta insa un pic altfel cam in a treia zi cand se va prinde ca se repeta figura. Din fericire se nimereste ca in a treia zi, vineri adica, sa nu mearga... si sa aiba in schimb trei zile acasa. Prin urmare, concluzie logica, momentul adevarului va fi pe luni-marti. Sau cand ne asteptam mai putin!

Cand am zis ca nu imi asum startul precoce m-am referit la faptul ca, daca as putea, as tine-o in permanenta langa mine. Pentru amandoua de fapt imi va tremura sufletul in fiecare secunda pana la sfarsitul zilelor mele... Pentru orice! Pentru ca le-as tine in puf si le-as da luna de pe cer. Dar imi asum decizia de a o duce la cresa. Si nu ma mai ating intrebarile de genul "Dar nu e prea mica?", "Dar nu aveti o bunica, o matusa ceva?". Acum 3 ani imi zgaltaiau un pic increderea. Acum sunt constienta de riscuri, stiu in mare ce ne asteapta... Si ma rog sa fie bine! Incredere in ea am, in lume in general nu prea. Dar ma lupt cu mine sa fiu tare si sa fac ceea ce e bine si nu ceea ce e comod. Si Doamne-ajuta sa putem regla si rezolva totul fin mers!