joi, 27 martie 2014

Vreau o zi in care sa ma plictisesc!

Chiar vreau!!! Sa stau degeaba, fara "mami, imediat inseamna acum!", fara sa fiu arbitru, fara sa alerg de la serviciu la gradinita, de la gradinita la cresa, de la cresa acasa la despachetat, la facut pregatiri pentru a doua zi, la pune-te masa, "treceti la dus" si ce s-o mai gasi. Da, stiu!!! Sa am grija ce imi doresc! Pentru ca oricum nici nu cred ca mai stiu sa ma plictisesc. Dar... uneori ma gandesc asa... ca sunt zile in care chiar nu stiu ce-ar mai putea incapea.

De dimineata ne-am trezit la 5.45. Aa ca ziua se anunta din start lunga. Si-am trait la poluri extreme. Arina a fost la circ... cu gradinita. La 8, cand ea urca in autocar, ma simteam fericita pentru ea si invidioasa. Mi-am adus aminte cum era in copilarie, cat imi placeau momentele de genul asta, cat eram de nerabdatoare si entuziasmata... Asa ca ea azi. Mi-a povestit cu lux de amanunte. De rege, de printese, de spiridusi...
" Si erau camile, cai... si tigri."
"Si ti-au placut tigrii?"
"Nu."
"Nu?"
"Pai nu... Mi-a placut chiar tot!!"
Iar tataie, neatent, intreaba"si tigrii erau?"
"Tataie!!! Ce asculta mami asculti si tu!!!"

In partea cealalta... A sunat telefonul pe la 1.30. Cand suna si vad cine suna, stiu ca nu e de bine. Katerina s-a lovit cu capul de o mobila la cresa. S-a invinetit, a urlat, au chemat asistenta, au pus comprese. Panica generala! M-au sunat sa ma pregateasca. Mai rau m-au speriat. Mi s-au inmuiat picioarele la propriu... stand pe scaun. Si cate scenarii si ganduri pana am ajuns sa o vad!! Din fericire e ok. Dar ce cosmaruri o sa am noaptea si ce nelinisti ore intregi pe parcursul unei zile!!! Si in momente din astea constientizez ce fragile sunt, cum se poate intampla orice in orice moment, cum nu le pot proteja la tot pasul... Prefer sa ma alerge prin casa, sa topaie pe mine, sa ma plang ca nu ma asculta... As vrea sa ma plictisesc... Dar doar cand ele dorm linistite langa mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu