Liniste pe Cafenea...

N-as fi crezut niciodata ca imi va fi atat de greu sa gasesc 10 minute sa scriu cateva randuri. N-as fi crezut ca o piticanie mica de 86 de cm si aprox. 10 kg e in stare sa epuizeze in nici o ora trei adulti simultan. N-as fi crezut ca imi va fi asa greu sa gestionez timpul, dar...

Au trecut trei zile si trei nopti de cand Kitty a manifestat primele semne ale unei viroze puternice. Incepem a patra zi... si ea doarme acum pentru ca am facut impreuna noapte alba... A treia! Frunzaream un pic FB-ul si m-au apucat asa... niste nervi de oboseala si ciuda... daca or exista!!!! Pentru ca ma doare sufletul si mi-e ciuda ca parca lumea intreaga se distreaza, iar ea sta in casa, cu febra ca un roller coster de la 38,5 - 39,6 - 40,2. Care nu mai trece!!! Orice-as face!!! Nu mi-e ciuda ca lumea se bucura de vremea frumoasa. Ma doare ca ea sufera si plange si nu isi gaseste locul... Ma doare disperarea de a nu sti cum sa o mai ajut. Si ochisorii ei tristi cand o ridic din pat la 2 si la 3 si la 4 dimineata sa o duc la dusul cu apa rece, ochisorii ei parca imi sfasie inima si imi dau senzatia ca in viata mea nu am mai trait asa neputinta si revolta si amaraciune si deznadejde si... Offff, numai mama sa nu fii!!

Asa ca e cam liniste pe Cafenea pentru ca, eu una, as vrea sa scriu acolo numai lucruri vesele si motivante, povestioare care sa aduca zambete, pozitive... Si nu ies, fir-ar sa fie!!! Nu in perioada asta!! :((

La multi ani, tataie Ioane!

Desi Arina zice ca e secret ca e ziua ta (o avea ea logica ei!), eu iti spun public la multi ani. Sa fii sanatos... si cu multa rabdare... cu stocuri de rabdare... Fiindca fara tine nu ne-am descurca! Uneori am senzatia ca Arina te iubeste mai mult decat pe oricine. Iar Katerina te viseaza si iti spune numele si in somn. Primul lucru atunci cand le iau de la gradinita/cresa e simplu "Tataie???"... Pentru ca tataie le rasfata, le ia jucarii, le pregateste casorele cu fructe, le cara in brate, le repara jucariile stricate, cauta peste zi ce li se nazare lor ca vor peste noapte, le vegheaza si le protejeaza si merge pana in panzele albe pentru orice pentru ele. Toata lumea stie ca pentru ele tataie Ioane e Dumnezeu, iar pentru tataie Ioane ele sunt totul.

Clar eu nu as fi unde sunt aici fara tataie Ioane. Si poate nu sunt coerenta in exprimare dupa trei nopti nedormite... Dar, fara tataie Ioane, eu nu stiu cum as face fata. Pentru ca si pe mine ma ajuta infinit, ma "descurca", cumva ma cara inca in brate chiar daca nu mai sunt de mult un copil sau nu ne vedem zilnic. Si in rest... E secret in sufletul meu ce avem noi pentru el. Dar sper ca el simte in ciuda a tot si a toate!

La multi ani, tataie Ioane!!!

De-ale Arinei

"Kitty, baga capul la butui. "

"Tataie, vecinul are parul cret ca tine."
"Cum cret, Arina??"
"Asa, doar pe margini adica."

"Mami, tu n-as putea fara mine??"

"Cand vine ploaia, bunetele fac cerul mov."

"Azi vreau sa plastilinez toata ziua!"

"Trebuie sa imi iei si niste magnete cu printese, mami!"

"M-a suparat tataie Vasile!!"
"De ce?"
"A zis ca el e tac-tu mare.... Si atunci tati e tac-tu mic. Si eu vreau sa fie tati ta tu-mare!!!"

"Am facut o pafta buna, mami! Am invatat-o pe Kitty sa zica "mars!""

"Kitty, vezi daca esti narzdavana?!? Te loveste cineva!" (Bineinteles chiar ea!)

"A mazgalit Kitty desenul, mami... Dar sa nu te ingrijorezi!"

"Pot sa ma imbrac singura, dar nu pot sa pun soselutele."

"Ai auzit ce spune fetita?"
"Nu e fetita."
"Cum nu?? O cheama Lorelei."
"Pai da. E baiat."
"Lorelei e nume de fata."
"Nuuu. Daca era fata o chema Loreleia."

"Stii cum se cheama cand bagi capul in apa la inot? Scosfundare."

"Ce dans pregatesti?"
"Charleston."
"Serios?? Si cum e?"
"Pai intai incepe cu ceva ce nu stiu, apoi urmeaza ceva interesant la care rad toti copiii... Si apoi faci la revedere."

Si inceput de mai

M-am inchis in baie sa pot scrie repede ceva. Pentru ca in fiecare zi tot aman si aman... Si pierd ideile, schimb subiectele. Acum am zis ca nu mai astept sa adoarma fetele. Ar fi prea mult si s-ar putea sa capitulez oricum eu inaintea lor. De dincolo se aud rasete si strigate si in mod sigur Toby ar vrea cu disperare sa ii deschid si lui usa pentru refugiu!
Din cand in cand mai aud si pumni mici batand in usa, cate un "mami" intrebator... Apoi se intorc la joaca cu niste oua de plastic pe care le-au primit azi cadou. Tati e arbitru si trambulina si sac de lovituri si amortizor pentru caderi... Si in mare stiu exact ce se intampla, dar in acelasi timp e loc de atat imprevizibil din partea lor!!!

N-am plecat la mare de 1 mai, nu am organizat nici o excursie, nu am simtit nevoia sa evadam niciunde pentru ca acasa ne simtim cel mai bine. Acasa e veselie, e caldura, e liniste in galagie si relaxare in haos. Acasa am facut lucrurile dupa cum ne-am dorit si momentam nu credem ca le-am gasi la fel prin alte parti. Acasa muncim, ne jucam, ne distram, ne suparam, ne impacam, improvizam, ne apucam de lucruri, ne razgandim... Facem orice pentru ca totul depinde de noi, de noi intre noi si la noi e iubire neconditionata care trece peste orice.

Asa ca la inceput de mai noi am tuns iarba, am montat trambulina, am dichisit terasa, am facut si gratar, am fost si bucurosi de oaspeti, am alergat copiii, ne-am jucat, am ras, am facut nazdravanii, am glumit, ne-am si contrazis... Nu ne-am plictisit!!! Si-am putea s-o mai tinem asa cateva zile! Ca bine-ar fi ca oboseala pe care o resimtim sa fie mereu doar asa de dulce!