Ca parinti...

... Nu gresim daca nu stim, nu gresim daca intrebam, gresim daca nu ascultam.
... Nu gresim daca incercam si experimentam, gresim daca adoptam atitudini extremiste, daca ne incapatanam si insistam pentru ca noi stim ce e mai bine pentru copiii nostri si sa nu ne invete pe noi nimeni ce si cum!
... Nu gresim daca suntem mandri de ei, dar o zbarcim rau de tot daca ii expunem ca pe niste trofee si ii angrenam in competitii puerile, de adulti de altfel, prin care le aratam tuturor ca al meu/nostru e mai frumos, mai bun si mai destept.
... Nu gresim daca ii sustinem si ii incurajam, dar cat gresim daca ii fortam sa ne traiasca visele si sa duca povara propriilor noastre frustrari!!!
... Nu gresim daca vrem sa ii protejam, dar platim scump daca nu ii lasam sa se descopere, sa-si cunoasca si sa-si stabileasca limitele, sa le permitem sa lupte sa le depaseasca, chiar daca noua ne tremura sufletul la fiecare pas.
... Nu gresim daca ne exprimam pareri si convingeri, dar e inacceptabil sa nu le explicam, sa nu discutam si pana la urma sa nu le dam libertatea de a alege.
... Nu gresim daca mai decidem uneori pentru ca ei nu au inca discernamantul de a o face, dar e despotic sa nu ii implicam in decizii.
... Nu gresim daca vrem ce e mai bine pentru ei, dar nu suntem Dumnezeu sa stim care e binele absolut.

Eu nu sint perfecta. Ba chiar gresesc destul de mult. Fetele mele nu sunt perfecte. Si nici nu imi doresc sa fie. Eu sint ok cu normalitatea. Iar pentru ele sustin... orice isi doresc/isi vor dori ele.