Best B-day ever!

@ Internet source

Acum ceva vreme am incetat obiceiul pe care il dobandisem de a ma sarbatori de ziua mea, in sensul de a face masa mare la vreun restaurant si a strange o sumedenie de prieteni care poate nu se vad si nu au treaba unii cu altii decat o data pe an, fix cu aceasta ocazie. Momentele gen Caru cu bere sau Hanul berarilor nu ma mai reprezinta de la un timp. Nu am nimic impotriva acestor localuri sau gen de sarbatorire dar subit nu m-am mai regasit in ele. 

Prefer de o mie de ori mai mult sa ma vad cu oamenii punctual. Si prin oameni inteleg in general fetele mele dragi, fiecare speciala in felul sau, cu problemele si bucuriile personale pe care le putem dezvolta pe indelete intr-o intalnire tête-à-tête. 

Si deodata prefer locurile calde, verzi, aromate, parfumate, cu suflet. O gradina verde sau o terasa mica si cu mese ingramadite. Locuri in care nu te pierzi ci din contra, te identifici. 

Si refuz meniurile abundente, la gramada, cu muulta mancare si bautura. Prefer un ceai sau un fresh, o prajitura sau o salata sau o extravaganta portie de cartofi prajiti, pentru ca pana la urma ca sa te simti bine nu inseamna sa te imbuibi cu Colebil a doua zi sau sa cheltuiesti o caruta de bani, ci sa ai o companie aleasa si sa te simti bine, in armonie si in echilibru. 

Iar ieri de ziua mea am comis un adevarat dezmat! Am sarbatorit doar eu si sotul meu iubit! Am iesit la o terasa mica dar inconjurata de verdeata si unde vin in general oameni frumosi. Florile de gradina ne-au incantat si imbatat cu mirosul lor si au tinut loc de sampanie. Am povestit, am ras, ne-am tinut de mana, am impartit amarul unei salate de rucola, ne-am facut planuri si ne-am bucurat de un moment numai al nostru. 

Poate de la o varsta incepi sa decantezi si prieteniile si prioritatile si oamenii care intra sau pe care decizi sa ii pastrezi in viata ta, la fel si prioritatile si viziunea despre viata. 

Scriam acum cateva zile cat imi place sa ma bucur de natura, de culoare, arome, texturi. Asa am invatat sa ma bucur de momentele simple si calde si sa le scot din banal pentru a le transforma in wow. 

Poate este o etapa, poate este un pas inainte. Nu stiu. Dar imi place ca de ceva vreme cu fiecare an care trece invat tot mai mult sa pretuiesc ce am in jur, de la oameni la flori si raze de soare.